Presedintele este numit, de catre populatie, pentru a veghea la buna functionare a institutiilor, fara insa a putea interveni in functionarea acestora!), sa medieze eventualele conflicte intre aceste institutii (fara a privelegia pe vreuna dintre ele!) si sa arbitreze in cazul unor divergente majore intre institutii si societatea civila. Aceasta ultima fraza inseamna ca nu se poate niciodata identifica pe deplin cu vreuna dintre parti, ramanand mereu o instanta mediatoare si, in principiu, neutra. Neutralitatea arbitrului nu e compatibila cu angajamentul jucatorului care, ca in orice sport, este partinitoare.

Articolul 80 din Constitutia Romaniei defineste rolul Presedintelui. Conform acestuia, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Acest articol reprezinta una dintre contradictiile Constitutiei, deoarece exagereaza rolul in stat al Presedintelui, utilizand formulari care depasesc atributiile ce i se confera in realitate.

Ce atributii directe are presedintele

Presedintele beneficiaza de o serie de atributii exercitate fara concursul vreunui oragan de stat. Acestea sunt: convocarea in prima sesiune a Parlamentului nou ales; convocarea camerelor parlamentului in sesiuni extraordinare; prezentarea de mesaje si cereri Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii; promulgarea legilor; sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea unei legi; participarea la unele sedinte ale Guvernului si prezidarea lor; consultarea guvernului; prezidarea sedintelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, in calitate de comandant al fortelor armate; atributii de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Pe langa aceste atributii, Presedintele mai beneficiaza de o serie de prerogative care sunt indeplinite cu ajutorul altor organe de stat. Enumeram principalele: revocarea sau numirea unor ministri in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, la propunerea primului ministru; organizarea referendumului in probleme de interes national, dupa consultarea prealabila a Parlamentului; numirea a trei judecatori la Curtea Constitutionala; numirea in functie a magistratilor; declararea, de regula, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, a mobilizarii partiale sau generale a fortelor armate; instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, partiale sau totale; conducerea armatei Romaniei in calitate de sef ar armatei; acordarea gradelor de maresal, de general si de amiral, gratierea individuala.

Societatea civila a cerut si cere in repetate randuri o imersiune mai puternica in spatiul politic romanesc a Presedintelui in functiune insa, dupa cum vedem, Presedintele statului are libertate de miscare limitata, in acest sens.

Dizolvarea Parlamentului

Una dintre sursele de frustrare a opiniei civile este reprezentanta de Parlament; organul de stat a adoptat mai multe legi care, uneori, au protejat politicieni acuzati de coruptie sau au marit salarii ale acestora, uneori tacit.

O intrebare pe care cetatenii o pun, in mod repetat, este de ce nu se implica presedintele, eventual chiar prin dizolvarea Parlamentului.

Constitutia Romaniei prevede, de altfel, in art. 89, posibilitatea Presedintelui de a dizolva Parlamentul.

In practica insa, aceasta actiune presupune indeplinirea cumulativa a nu mai putin de sase conditii, lucru care face din dizolvarea Parlamentului un lucru aproape imposibil.

(i) consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare; (ii) Parlamentul sa nu acorde votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare; (iii) Parlamentul sa respinga cel putin doua solicitari de investitura; (iv) Parlamentul poate fi dizolvat doar o singura data intr-un an; (v) Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui; (vi) Parlamentul nu poate fi dizolvat in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta.

Citeste si:

Practic, este aproape imposibil ca Parlamentul sa fie dizolvat, cel putin fara vointa lui, ceea ce demonstreaza inca o data ca legea fundamentala a asezat forul legiuitor in centrul sistemului de guvernare romanesc. Este institutia care are cea mai mare stabilitate. Nu se afla aproape niciodata in pericol de a fi dizolvata.

Procedura de investire a unui nou Guvern este reglementata in articolele 85 alin. 1, 103 si 104 din Constitutie. Ceea ce caracterizeaza in mod esential aceasta prerogativa a Presedintelui Romaniei este libertatea completa de decizie pe care o are seful statului de a desemna un candidat pentru functia de premier, indiferent de rezultatul negocierilor.

Opiniile politice nu il costa nimic. In timpul mandatului

Seful statului are imunitate absoluta in ceea ce priveste opiniile politice, insa poate fi tras la raspundere pentru faptele comise inainte sau in timpul mandatului, dar dupa terminarea acestuia, prevede Constitutia.

Avem si cazuri concrete in acest sens – declaratiile lui Traian Basescu la adresa Gabrielei Firea nu au fost amendate de catre Curtea Constitutionala la acel moment, deoarece fostul Presedinte al Romaniei avea imunitate.

Singura fapta pentru care presedintele poate fi pus sub acuzare pe durata mandatului este cea de inalta tradare. "Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare", prevede Constitutia Romaniei.

Si daca este interes national?

Articolul 90 din Constitutia Romaniei prevede posibilitatea presedintelui de a cere referendum, cu privire la „probleme de interes national”.

Articolul este insa vag, nefiind definit mai clar ce inseamna „interesul national”, care poate fi definit oricum de detinatorii puterii. Mai mult, obligatia pentru seful statului de a consulta in prealabil Parlamentul este clara, dar partial reglementata de textul constitutional: sunt ignorate consecintele situatiei in care Parlamentul nu este de acord cu organizarea referendumului, iar Presedintele ar decide totusi organizarea acestuia. Mai trebuie precizat ca o astfel de consultare populara nu are caracter legislativ, ci doar consultativ. Altfel spus, seful statului nu poate legifera prin intermediul unui referendum declantat de el. Conform Constitutiei, Parlamentul este unica autoritate legislativa a tarii.

Romania nu face deloc nota discordanta in ceea ce priveste atributiile Presedintelui in stat. Cu exceptia monarhiilor constitutionale din Suedia, Olanda, Belgia, Danemarca, Marea Britanie, Spania si Luxemburg, modelul care predomina in Uniunea Europeana este cel al democratiilor parlamentare. In acestea, presedintele ales direct de catre popor, o data la cinci ani, are un rol executiv limitat si un rol esential de reprezentare si de garantare a unitatii si integritatii nationale. Este, practic, reprezentativ pe plan extern si ar trebui sa reprezinte un model politic si moral pentru toti cetatenii; garant al securitatii, suveranitatii, purtator al unei viziuni politice. Cu alte cuvinte, daca e sa judacam istoric, Presedintele Romaniei „domneste, dar nu guverneaza”.

Sursa foto: Drop of Light / Shutterstock.com" rel="nofollow" target="_blank">Shutterstock: Klaus Iohannis