Bun, dar daca nu se masoara nu inseamna ca nu influenteaza. Milton Friedman a spus-o raspicat: Inflatia este, oriunde si oricand, un fenomen monetar. Or, majorarea pretului caselor si terenurilor nu are legatura cu vreun bun sau vreun serviciu produs cand activele se folosesc doar ca mijloc de stocare a banilor. Mai mult, ritmul scumpirilor de pe piata imobiliara a fost de zece ori mai inalt decat cel al cresterii economice.

E suficient sa se afiseze insa niste preturi mai mari ca sa provoace inflatie? Nu, pretul trebuie si platit. Un apartament cumparat cu 15.000 de dolari trebuie sa fie si vandut cu 60.000 de euro ca sa rezulte o masa monetara facuta din nimic. Apoi, cand banii castigati intra in consum, au potential inflationist. Dar, chiar daca vanzatorul economiseste suma - o depune la banca si incaseaza dobanda -, tot provoaca inflatie fiindca genereaza o cheltuiala. Oare asta nu se poate adauga la cauzele lichiditatii in exces care determina banca centrala sa sterilizeze jumatate din masa monetara a tarii si o face sa acuze ca e impinsa spre deficit cvasifiscal?

BNR recunoaste ca politica de expansiune agresiva a creditului este cea care a afectat in primul rand indicatorii macroeconomici (inflatie, deficit de cont curent). Accepta ideea ca depasirea tintei de inflatie a fost cauzata, printre altele, de ritmul de crestere foarte inalt al masei monetare, care nu a putut fi compensat in intregime de scaderea vitezei de rotatie a banilor. Ce vreti mai mult?

Cu alte cuvinte, daca initial am dat exemplul unui vanzator care castiga 45.000 de euro si se mai si fereste de riscul de curs valutar, trecand in partea cealalta, la cumparator, se observa ca acesta n-are bani si solicita un credit. Cand banca i-l da, el valideaza pretul umflat al vanzatorului dupa care, cand banca centrala face bilantul, constata ca expansiunea imprumuturilor a majorat masa monetara, a facut-o sa rateze obiectivul de inflatie - ceea ce inseamna ca Friedman a avut dreptate.

In umbra zidurilor

Din pacate, mai trist e ca pentru cele afirmate pana acum nu se poate face judecata inversa. Romania nu e capabila sa vina cu statistici care sa arate ca anul trecut, de pilda, s-au tranzactionat X metri patrati, la un pret mediu Y, ceea ce a indus o majorare de masa monetara cu Z miliarde, mult peste productivitate, competitivitate etc. Ni se zice doar: „Nici in UE preturile la imobile nu intra in cosul statistic. Unde va credeti, in America?!“.

Dar, apropo de asta, Banca Centrala Europeana nu sta cu mainile in san. A realizat niste cercetari din care a rezultat ca preturile imobilelor sunt supraapreciate. Iar mai departe, fiindca preturile continua sa se situeze pe o tendinta ascendenta, a decis sa le taie elanul printr-o marire de dobanda.

Bineinteles ca se probeaza si in cazul altor state europene cele constatate in cazul Romaniei. In Spania, tara in care a avut loc una dintre cele mai importante cresteri de pret pe piata imobilelor anul trecut (15%), s-a vazut o crestere economica dubla fata de media comunitara, dar si inflatia a iesit cu un procent mai sus. In schimb, in Germania, recesiunea de pe piata imobiliara se coreleaza cu una dintre cele mai mici majorari de PIB din zona, dar si cu o inflatie sub medie. Oare cat din cresterea economica asta amarata de un procent si jumatate facuta in 2005 de Uniune e realizata din real estate? Probabil ca destula fiindca, iata, dintre noii membri, Estonia a fost tara in care casele si terenurile s-au scumpit cu 28% si, cum era normal, s-a bucurat de una dintre cele mai mari cresteri economice din UE-25 (8,4%), dar si inflatia s-a majorat tot cu o treime - de la 3 la 4,1%.

In ceea ce priveste Lumea Noua, dincolo de faptul ca piata imobilelor e chiar mai incinsa decat cea europeana, fiindca nu degeaba si cresterea economica (3,5%) si inflatia (3,4%) sunt superioare celor din UE, mai importanta ni se pare gasirea de catre fostul presedinte al bancii centrale a Statelor Unite a cauzei care a impins preturile caselor si terenurilor la maxime istorice: LACOMIA. Alan Greenspan sustine ca „majorarea considerabila a averilor din ultimul deceniu a fost determinata in mare parte de cresterea preturilor. Dar ceea ce oamenii percep astazi ca o abundenta a bogatiei poate foarte usor disparea“.

Casuta postala nu e acasa

OK, si ce relevanta are asta pentru Romania? Pai, cresterea averilor din ultimii doi ani s-a realizat la noi pe segmentele imobiliar, piata de capital si retail. In loc sa asculte avertismentul ca o asemenea situatie duce la criza, puternicii zilei fac tot ceea ce stiu ei mai bine. Mai departe in topul celor mai importanti investitori se vad companii din Cipru si Antilele Olandeze, ceea ce arata ca iarasi profitul declarat a fost mic si restul formarii brute de capital a plecat in „off shore“-uri. Dar n-a stat prea mult in paradisurile fiscale fiindca s-a intors sub forma de investitii straine in constructii. Iar in cele din urma, pentru ca procesul sa-si gaseasca pe deplin finalitate, potentatii scapa de imobile cu ajutorul clientilor care iau credite de la banci. Tupeul maxim se manifesta atunci cand, pe deasupra, mai cresc si preturile activelor, pentru ca oamenii nostri de afaceri s-au obisnuit sa spele banii in castig - din 6 dolari negri, scot 10 euro albi. De unde au invatat ei asta?!

Poate ca de la rusi, care au luat modelul cu scumpirea caselor de la americani, l-au imbunatatit, dupa care ni l-au livrat noua. Miliardarii din Federatie si-au dublat averile in 2005 tot pe baza cresterii preturilor activelor. Dar cum era de asteptat, si inflatia lor s-a redus numai asa, de ochii lumii, de la 11,7 la 10,9% - cu 0,8%. A noastra a scazut cu 0,7%.

Ca sa vezi ce mica-i lumea...
Oricum ar fi, atunci cand ii intrebam pe oficiali daca scumpirea activelor are efect asupra inflatiei, iar ei ne dau de inteles ca nu-i treaba noastra, asta nu face decat sa ne intareasca banuiala ca mai toti cei implicati in politicul-care-dicteaza-economicului au investit masiv in terenuri, case si actiuni. Si atunci e important sa creasca pretul la ce au si sa scada la ce n-au. Ceea ce nu prea au ei sunt fabricile, ca banii se puteau spala macar in sectorul productiv daca se vede ca asta-i etapa pe care o parcurge tara. Ei prefera sa transforme insa capacitatile de productie in spatii de depozitare ori in terenuri vandute bucata cu bucata. La fel cum vor sa faca si cu parcurile, aeroporturile, institutele de cercetare. Tot de-aia se pune si interdictie la masinile second-hand, ca sa nu se strice piata automobilelor, pe care statisticile le considera investitii realizate in economia nationala (figureaza la categoria „utilaje - inclusiv mijloace de transport“).

Intr-adevar, suntem de acord cu ideea ca, atunci cand banii se muta de pe piata monetara pe cea imobiliara si bursiera, se creeaza mai multa stabilitate, fiindca banii pleaca mai greu din activele mai putin lichide. Dar nu as-ta-i calea, sa nu iasa, ci intrarea lor trebuie sa permita realizarea unei cresteri economice sanatoase si reducerea inflatiei. Altminteri, in absenta unor fundamente preexistente in economia reala, cu banii se fac doar speculatii. Iar speculatorii nu leaga piata, ca atunci cand fundamentele sunt solide, ci agraveaza derapajele.