Spania are unul dintre cele mai performante sisteme sanitare din lume, printre primele zece potrivit Organizatiei Mondiale de Sanatate. Statul acopera costurile pentru aproape toate serviciile medicale, iar asiguratii scot bani din buzunar doar pentru medicamentele cu reteta. Teoretic, si in Romania ar trebui sa se intample la fel, dar sectorul sanitar autohton sufera de mult timp de o cronica subfinantare, dar si de o proasta gestionare a fondurilor.
Este trecut de ora 4 dupa-amiaza, dar pacienti nu sunt prea multi. Cel putin la parter, unde pot numara pe degetele de la o mana cate persoane asteapta in fata cabinetelor. Adevarata forfota este dincolo de usile glisante, care se deschid doar cu cardul si unde am putut patrunde pentru cateva momente. Totul este bine securizat si controlat, curatenie luna, iar marmura neagra da o nota de eleganta unui mediu de altfel rece, dominat de scaunele din plastic dur. Spitalul este organizat pe mai multe etaje, unde se afla departamentele care acopera probleme medicale de la cele cardiologice, pana la cele neurologice sau de medicina interna, pe langa urgente.
Ma uit in jur si vad asiatici, sud-americani si chiar indieni. Aici, majoritatea cadrelor medicale – doctori sau asistenti – vorbesc engleza, iar spitalul are chiar si interpreti specializati in domeniul medical. Mai mult decat atat, exista si un centru international de sanatate, acolo unde sunt tratati chiar si imigrantii fara acte. Asistenta medicala pentru toti
Spitalele de stat din Spania, asa cum este si cel clinic din Barcelona, acorda asistenta medicala pentru toti cetatenii spanioli, inclusiv pentru strainii care platesc asigurarile sociale (cum ar fi un roman care munceste cu contract acolo si plateste „seguro social"), dar si pentru cei aflati in situatii de urgenta. Astfel, statul acopera costurile asistentei medicale, cu exceptia celor din sferele stomatologiei, oftalmologiei, psihologiei, fertilitatii.
Daca pentru problemele „usoare” de sanatate spaniolii prefera sa mearga la privat, atunci cand se pune problema de afectiuni acute sau cronice, baza este tot in spitalele de stat. Mai putin de 15% dintre spanioli detin asigurari private de sanatate, dar procentul creste la 25% in marile orase ca Madrid si Barcelona.
Diferenta dintre stat si privat nu rezida in calitatea serviciilor pe care le ofera – sa nu uitam ca spitalele de stat sunt considerate a fi foarte bune, ci in timpul de asteptare si nivelul de confort. Un spaniol trebuie sa astepte pana la doua luni ca sa fie consultat de un medic specialist, asta pentru ca acolo trece intai pe la medicul de familie, apoi este tratat in ambulatoriu, iar intr-un final ajunge la specialistul din spital. Intregul circuit permite un bun control al cheltuielilor si, in definitiv, evitarea risipei. Daca pacientul are asigurare privata, atunci totul merge mult mai repede si aproape ca nu mai trebuie sa astepte.
Din zonele rurale si chiar cele izolate nu lipsesc medicii de familie, astfel ca indiferent de regiune un spaniol are acces la servicii medical la maximum 15 minute de casa lui. La fiecare 1.000 de locuitori exista 3,7 medici si 3,22 paturi de spital. Spre comparatie, la 1.000 de romani exista 1,9 medici si 6,54 paturi de spital, potrivit datelor CIA The World Factbook din 2009, respectiv 2006. Migratia medicilor din Romania este atat de accentuata incat numai in ultimii 5 ani au plecat peste 10.000, potrivit estimarilor Colegiului Medicilor. Iar noi nu putem compensa cu medicii imigranti, ca in cazul Spaniei.
Investitie si nu cheltuiala
Spitalul Clinic din Barcelona a devenit cunoscut si romanilor acum un an, atunci cand a fost preluata in toata media locala stirea ca medicii din Barcelona au reusit sa obtina un vaccin care reduce semnificativ incarcatura virala a pacientilor seropozitivi. Rezultatul spaniolilor a dat speranta pacientilor cu HIV/SIDA ca, in viitor, aceasta maladie va fi vindecata. Iar asta nu inseamna putin lucru in conditiile in care, la sfarsitul lui 2010, erau 34 de milioane de oameni care traiau cu HIV, potrivit datelor UNAIDS.Tot aici s-au facut si interventii speciale, precum cea din 2008 cand o echipa de medici, condusa chiar de un roman - chirurgul Adrian Lobontiu, a reusit sa realizeze prima operatie noninvaziva, deci fara incizie.
Acum, interventiile chirurgicale urmarite 3D sunt la ordinea zilei, iar spitalul foloseste banii contribuabililor pentru a-si innoi aparatura si a mentine un standard tehnologic cat mai ridicat pentru centrele de cercetare. Un astfel de centru de cercetare se afla chiar peste drum de spital, intr-o cladire noua. Aici, un colectiv de 12 medici si cercetatori lucreaza zi lumina pentru a descoperi noi tratamente in cazul bolilor intestinale inflamatorii (BII/IBD), tot mai frecvente pe fondul stresului si alimentatiei dezorganizate.
Centrul de cercetare este finantat de stat, insa grosul banilor vine de la companiile farmaceutice, imi spune un medic de acolo. Fara banii de la privati, centrul de cercetare nu ar avea resurse financiare suficiente pentru a lupta contra unor afectiuni cronice precum boala Crohn, o afectiune autoimuna, care determina inflamatii si ulceratii la nivelul tractului digestiv. Peste 2,2 milioane de europeni au aceasta boala, care deocamdata se poate trata pentru a fi tinuta sub control, insa nu poate fi si vindecata.
Statul spaniol vede sanatatea ca pe o investitie, si nu doar o cheltuiala, asa cum pare a fi privita in Romania. Statul roman investeste infim in cercetarea si dezvoltarea de noi medicamente, iar cifrele sunt lamuritoare: in 2009, Spania a inregistrat investitii in acest domeniu de aproape 1 miliard de euro, pe cand Romania abia atingea pragul de 150 de milioane de euro (iar asta datorita companiilor farmaceutice). Fondurile alocate sanatatii sunt mult mai ridicate in Spania decat in Romania. In 2009, statul iberic aloca in acest scop 9,5% din PIB, pe cand Romania nu trecea de 4%. E adevarat ca pentru ajunge aici Spania si-a reformat sistemul sanitar, dar acolo sanatatea a fost mereu o prioritate; in Romania de abia acum se discuta despre o noua lege a sanatatii menita sa reformeze intregul sector.
Criza economica a pus la grea incercare si sistemul sanitar spaniol, in conditiile in care resursele s-au diminuat, iar cheltuielile cu sanatatea au crescut. In viitorul mai mult sau mai putin indepartat, este greu de crezut ca un asemenea sistem va putea sa isi mentina eficienta prin oferirea acelorasi servicii medicale, in mod egal. Jumatate din cetatenii Spaniei sustin bugetul sanatatii, dar in Romania numarul neplatitorilor este de doua ori mai mare decat al celor care contributie la Sanatate (4 milioane).
In definitiv, alte cifre-cheie spun totul: in Romania, speranta de viata este de 74,2 ani, pe cand in Spania ea este de aproape 81,2 ani, conform CIA World Factbook.
Sursa foto: Spitalul Clinic din Barcelona.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
