Malnutritia nu reprezinta insa doar problema lipsei de hrana, ci si pe acea a obezitatii (n.a: cresterea excesiva in greutate). Se pare ca, din cele sapte miliarde de pamanteni, trei miliarde mananca prea putin, prea mult sau prea nesanatos. Lucrurile insa nu par sa fie foarte complicat de ajustat – o nutritie mai buna este prezentata ca o adevarata investitie: 1 dolar investit in promovarea alaptarii materne ajunge sa economiseasca pana la 67 de dolari pentru fiecare dintre bebelusi. „Nicio alta politica de dezvoltare nu genereaza atata profit”. Doar ca, se pare, problema foametei ascunse, asa cum se traduc problemele de nutritie defectuoasa, nu este una recunoscuta de victime. Astfel ca nu exista o presiune reala de a rezolva aceasta problema. The Economist citeaza un cetatean al Marocului, unul dintre miliardele de cetateni ce sufera de o nutritie proasta: „prefer sa cumpar un televizor. Acesta este mai important decat hrana”.

Mananca cine .... poate
Una dintre sursele elementare de hrana este agricultura. Romania, granarul Europei, a ajuns in situatia in care aplica amenzi pentru parloaga, cu titlul de politica de stimulare a agriculturii. Ruina campurilor din Romania este acum o sursa suplimentara de venit la bugetul de stat. Dezastrul se pare ca vine de la reimproprietarirea ulterioara comunismului: s-a facut si in Germania, dar s-a facut cu strategie, cap si coada. Acum, in anul 2012, avem 40% dintre romani ce locuiesc in zona rurala, iar aportul agriculturii la PIB este de doar 7%. Fostele sau potentialele terenuri agricole au ajuns in situatia de a fi profitabile doar daca pot fi speculate imobiliar. Si, ca sa impopotonam coliva, hazardul socio-economic este dublat si de hazardul meteorologic. Asa se face ca pretul painii fluctueaza in functie de ploaie: accesul la alimentul de baza este restrictionat – recoltele sunt putine, deci mananca cine isi permite.

Mancam ce meritam?
Tarabele pietelor abunda in rosii din Turcia sau ardei din Olanda. Iar targurile eco-traditionale, cu produse romanesti, afiseaza preturi elitiste, cumparatorii fiind putini si instariti. Acest lucru este cauzat de lipsa de subventii pentru micii intreprinzatori. Fara ajutorul statului, se creeaza o sincopa intre producator si consumator, astfel ca se ajunge ca un borcan de magiun bio sa coste dublu fata de cosul zilnic. Din cumulul acestor factori care limiteaza dreptul la o viata sanatoasa au iesit cativa castigatori de import.

Pentru ca sunt accesibile si promovate bine, produsele de tip fast food au castigat adepti in Romania rapid si fara drept de apel. Restaurantele Burger King au incasari de apromativ 8500 de euro zilnic, iar Mc Donald’s de 276.000 euro zilnic. Cresterea economica a acestor restaurante pare a fi insa direct proportionala cu cresterea obezitatii in randul copiilor. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, adultii romani au cea mai scazuta rata a obezitatii din Europa. Paradoxal si ingrijorator, ocupam locul 3 la rata obezitatii in randul copiilor. Nutritionistii sustin ca nu este vorba de cauze endocrine, ci pur si simplu de regimul alimentar. Institutul pentru Educatie Publica avertizeaza: copii din ciclul gimnazial din mediul urban sunt cei mai expusi riscului de obezitate. Tentatiile orasului si lipsa accesului direct la alimente cat mai putin procesate, corelate cu lipsa educatiei alimentare sunt un real pericol pentru generatia viitoare.

Probleme cu bataie lunga

Pentru a aduce copiii pe calea cea dreapta, statul a pus bazele proiectului cornul si laptele. Insa furnizarea acestor alimente, fara o educatie alimentara adecvata se dovedeste o investitie fara fond. Conform unui studiu al Fundatiei pentru Recuperare, Integrare si Promovare Sociala din 2011, elevii gasesc intrebuintari diverse pentru aceste alimente. Cele mai des intalnite, pentru mediul urban, sunt campionatele de fotbal intre elevi – cornurile guvernamentale fiind transformate in mingi de fotbal, iar pentru mediul rural, hrana pentru animale. Corolar acestei masuri, in 2008, a fost emisa legea care interzice mancarea de tip fast food in scoli. Se recunoaste ca „deprinderea de catre cetateni a unei alimentatii sanatoase este o componenta majora a sanatatii publice” (Legea 123, art. 6). Si asa au fost inchise shaormeriile din imediata apropiere a scolilor, cel putin teoretic. Si snacksurile au fost scoase de pe rafturile chioscurilor din scoli. La fel de teoretic. Toate aceste eforturi insa sunt, din nou, specifice unui stat care prefera legiferari si masuri agresive unui demers indelungat si asezat. De exemplu, elevii de clasa a 7-a sunt initiati in secretele hranei sanatoase intr-o singura lectie la clasa. Inainte si dupa aceasta lectie sunt reclamele la fast food-uri, sunt parinti obositi dupa 10 ore de corporatie care prefera sa dea un telefon in loc sa aprinda aragazul sau, pur si simplu, liberul arbitru care, in lipsa unor informatii, alege mirosul unor aripioare picante.
Cercul nu este doar vicios, ci de-a dreptul bolnavicios.
Acest material face parte din colectia de resurse a primei comunitati de practica pentru dezvoltare durabila din Romania. Comunitatedurabila.ro isi propune sa ofere celor interesati un instrument colaborativ de invatare pentru dezvoltare durabila si reuneste in acest sens experti si manageri de proiecte din domenii diverse, cu totii motivati sa dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.

Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finantat de Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”InvesteSte in oameni!” initiat de
Asociatia Salvati Dunarea Si Delta in parteneriat cu ActiveWatch si implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.