In prezent, sunt aproximativ 22.000-23.000 de detinatori de certificate de revolutionar, dintre care aproximativ 16.000 de luptatori remarcati prin fapte deosebite, aproximativ 2.200 de luptatori raniti, circa 600-650 de luptatori retinuti, 150-200 de raniti si retinuti, 2.000 de urmasi ai eroilor martiri si alti 150-200 de participanti, acesta din urma fiind doar un titlu onorific, a precizat Gheorghe Grosu, referent la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, scrie Mediafax.

Toate aceste categorii, cu exceptia participantilor, au beneficiat de indemnizatie lunara, potrivit Legii 341/2004 - Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.

Numarul beneficiarilor s-a micsorat insa considerabil urmare a Legii 283/2011, prin care nu se mai acorda indemnizatiile reparatorii persoanelor care au obtinut titlul de "Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite", atribuit celor care, in perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat si condus grupuri sau multimi de oameni, au construit si mentinut baricade impotriva fortelor de represiune ale regimului totalitar comunist, decat daca respectivele persoane au un venit mai mic decat salariul mediu brut pe economie. De aceleasi drepturi ar fi trebuit sa beneficieze si copiii eroilor-martiri, indiferent de varsta, daca nu sunt incadrati in nici o forma de invatamant ori nu realizeaza venituri, din motive neimputabile lor.

"Adica nu beneficiaza (in prezent - n.r.) de indemnizatii exact «castigatorii» Revolutiei. Se poate compara numarul lor - 16.000 - cu numarul localitatilor din Romania, adica un om in fiecare localitate. Nu mi se pare mult fata de ceea ce s-a intamplat acum 24 de ani. «Castigatorilor» Revolutiei statul le-a acordat «un respect maxim»", a spus Gheorghe Grosu.

Astfel, in prezent, beneficiaza de indemnizatii luptatorii raniti si retinuti, precum si urmasii eroilor martiri, adica sotul supravietuitor, daca nu s-a recasatorit, parintii celui decedat si fiecare dintre copiii acestuia, pana la majorat sau pana la terminarea studiilor, dar nu peste varsta de 26 de ani, indiferent in intretinerea cui se afla.

Indemnizatia lunara se calculeaza prin aplicarea unor coeficienti asupra salariului mediu brut pe economie, care variaza in functie de categoria careia i se acorda.

Astfel, pentru urmasi, coeficientii sunt: 1,1 pentru sotul supravieutuitor, 1,1 pentru fiecare din copii si 0,5 pentru fiecare din parintii celui decedat. Pentru luptatorii raniti si retinuti, coeficientii sunt 2 - pentru marii mutilati, 1,75 - pentru persoanele incadrate in gradul I de invaliditate, 1,5 - pentru persoanele incadrate in gradul II de invaliditate, 1,25 - pentru persoanele incadrate in gradul III de invaliditate si 1,1 - pentru persoanele neincadrate in grad de invaliditate, potrivit Legii 341/2004.

Citeste si:

Referentul de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor a precizat ca 1,1 din salariul mediu brut inseamna 2.012 lei, din care se deduc contributii, valoarea neta a indemnizatiei fiind de 1.909 lei.

Conform evidentelor din 2005, intocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, numarul total al celor care au murit impuscati in 1989 este de 1.142, al ranitilor, de 3.138, iar al celor retinuti, de 760. De asemenea, au fost inregistrati 748 de copii urmasi de eroi-martiri. Cifrele mentionate fac referire doar la victimele care au fost declarate, inregistrate si verificate conform Legii 341/2004.

Revolutia din 1989, care a dus la caderea regimului Ceasescu, a inceput in Timisoara, la jumatatea lunii decembrie, cu proteste fata de incercarea autoritatilor de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Manifestatiile de strada, la care autoritatile au ripostat inclusiv cu focuri de arma, s-au transformat in protest fata de regimul dictatorial, al carui ecou a ajuns in Bucuresti in 21 decembrie. Atunci, dupa o adunare populara la care Nicolae Ceausescu spera sa calmeze spiritele anuntand cate 100 de lei in plus la salariile clasei muncitoare, mii de bucuresteni au protestat in centrul Capitalei, miscarea de strada fiind reprimata cu gloante si arestari.

O zi mai tarziu, in 22 decembrie, bucurestenii au iesit din nou in strada, in numar mult mai mare, estimat la cateva zeci de mii, care au ocupat piata din fata Comitetului Central al Partidului Comunist si l-au determinat pe Ceausescu sa paraseasca sediul CC cu un elicopter.

Dupa fuga dictatorului, manifestantii au ocupat atat Comitetul Central, cat si sediul televiziunii publice, in jurul orei 12.30, acesta fiind momentul - considerat simbolic - al victoriei Revolutiei. Din seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie generala a fost inlocuita de haos odata cu atacarea cu focuri de arma a unor institutii publice de catre indivizi necunoscuti, numiti generic "teoristi". Timp de cateva zile, strazile din Bucuresti, dar si din multe orase din tara, au fost patrulate de militari si voluntari, iar schimburile de focuri cu "teroristii" au facut victime.

Razboiul de strada cu inamici a caror identitate ramane si astazi, cel putin in parte, necunoscuta s-a incheiat in 25 decembrie, cand Nicolae Ceausescu si sotia lui, Elena, prinsi la Targoviste, au fost executati in urma unui proces sumar judecat de un tribunal militar.