De la o vreme insa, toate aceste subintelesuri au intrat in deriva. Traiesc intr-un loc pe care nu-l mai pot resimti ca fiind „al meu”. Ceea ce se petrece in institutiile fundamentale ale tarii, ceea ce vad pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate ma fac sa cred ca tara mea nu mai are mare legatura cu mine. E tara altora: a unei retele de indivizi care au ajuns la virf prin grosolane manevre de partid, de familie si de gasca. Fata de tara „lor” ma simt nu numai strain, ci pur si simplu amenintat. Sunt socat cind le vad portretele, cind ii aud vorbind si cind ma gindesc ca ei imi hotarasc viata. Singura consolare, singura speranta e ca inca sunt informat asupra malversatiunilor lor si ca inca se incearca stavilirea juridica a nesatioasei lor ”eficiente”.

Citeste mai mult pe Adevarul.ro