In ultimii ani, problema religiei in viata publica a reaparut in Europa chiar si in societati considerate laice prin traditie, pe fondul intensificarii multiculturalismului, dar si a fundamentalismului religios islamic. Astfel, predarea religiei in scoli a devenit, la randul sau, un subiect de dezbatere, prin locul pe care scoala ca institutie il ocupa in viata publica, anunta Mediafax.

Relatia dintre Biserica si scoala este intrinsec legata de relatia dintre stat si religie, iar in Europa, separarea Bisericii de stat face parte din identitatea natiunilor europene, desi principiul este aplicat mai mult sau mai putin strict, in functie de particularitatile fiecarei tari in parte.

In Franta, spre exemplu, separarea Bisericii de stat este aproape completa conform unei legi din 1905, iar separarea Bisericii de scoala a fost chiar si mai timpurie. Abia in anii 2000, curriculumul francez s-a deschis pentru cunoasterea "faptelor religioase", dar nu a religiei ca atare. Situatia este total diferita in Marea Britanie, unde sistemul de invatamant s-a construit in stransa colaborare intre Biserica Anglicana si stat, iar predarea religiei a capatat un caracter obligatoriu in toate scolile publice.

Pe langa aceste doua cazuri, exista o serie de tari in care, in pofida separarii dintre Biserica si stat, cooperarea lor continua fara sa fie considerata un paradox. De exemplu, in Spania, desi nu exista o biserica recunoscuta in Constitutie, Biserica Catolica este responsabila de predarea religiei catolice in scolile de stat, in urma unui acord incheiat in 1979 cu Vaticanul, in timp ce alte religii recunoscute (protestantismul, mozaismul sau islamul) pot fi predate in urma acordurilor incheiate in 1992. In Suedia, separarea dintre Biserica Luterana si stat este foarte recenta (2000), iar educatia religioasa este permisa in curriculum, dar este strict non-confesionala si obiectiva.

Citeste si:

Prin recenta extindere catre estul si centrul Europei, Uniunea Europeana include acum tari in care religia a fost supusa unor restrictii dure in timpul comunismului, iar intoarcerea la democratie a creat situatii diferite. Desi Biserica si statul sunt oficial separate in Cehia si Romania, de exemplu, in Romania religia ortodoxa domina educatia religioasa, in timp ce in Cehia religia are un rol mult mai putin important in societate si educatie. Peste jumatate dintre cehi se descriu ca fiind atei, o tendinta tot mai mare in tarile europene, pe fondul laicizarii societatii.

Profund ancorata in istorie si depinzand de situatia fiecarui stat in parte, educatia religioasa prezinta mai multe aspecte. Aceasta poate fi confesionala sau non-confesionala, obligatorie sau optionala, cu sau fara materii alternative. Aceasta poate intra in sfera de responsabilitate a diverselor confesiuni, a statului sau poate fi gestionata in cooperare de Biserica si stat.

In Europa, cea mai raspandita abordare a educatiei religioase o reprezinta cea confesionala. Un studiu realizat in 2010 de Consortiul european pentru studiul relatiilor Biserica-Stat si intitulat "Religia in educatia publica" imparte predarea religiei in Europa in cinci categorii:

- predarea religiei crestine in care statul se ocupa de elaborarea continutului, de predare si de finantarea acestei forme de educatie, dar copiii au posibilitatea se retraga, la alegerea lor sau a parintilor;
- educatia confesionala obligatorie, in care organizatiile religioase se ocupa de elaborarea continutului (probabil in colaborare cu statul) si de predare, in timp ce statului in revine finantarea. Si in cadrul acestei forme elevii au dreptul sa se retraga;
- educatia confesionala optionala, in care organizatiile religioase se ocupa de elaborarea continutului (probabil in colaborare cu statul) si de predare, in timp ce statului in revine finantarea;
- educatia non-confesionala optionala, in care statul este cel care se ocupa de elaborarea continutului, predare si posibil finantare.
- interzicerea educatiei religioase in scolile publice, caz in care statul prevede ca elevii sa poata primi educatie religioasa in afara scolii.

Sursa foto: Shutterstock