Potrivit unui raspuns oficial al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ), transmis la solicitarea Mediafax, dosarul se afla in atentia procurorilor, ei continuand cercetarile care au debutat in 2012.Alte informatii, arata sursa mentionata, nu pot fi furnizate la acest moment, "intrucat publicitatea acestora ar putea periclita bunul mers al anchetei".

"Mentionam ca alte dosare cu un obiect similar nu se afla inregistrate la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie", se arata in raspunsul oficial al Parchetului de pe langa instanta suprema.

In 29 mai 2012, avocatul lui Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri a inaintat in numele acestuia o plangere penala procurorului general al Romaniei, in care reclama detentia secreta, rele tratamente aplicate clientului sau, precum si procedura de extradare.In 20 iulie 2012, procurorul general informa ca plangerea a fost inregistrata, precum si faptul ca cercetarile sunt intr-un stadiu preliminar.

Al-Nashiri a reclamat, prin avocatii sai, incalcarea articolelor 3, 5 si 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de catre catre Romania, care a ratificat documentul in 2004, fiind obligat sa respecte prevederile sale. In 20 aprilie 2011, Departamentul de Aparare al SUA a anuntat ca Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, in temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele pentru "omucidere cu incalcarea dreptului razboiului" si de "terorism" pe baza faptului ca ar fi fost unul dintre lideri in atacul impotriva navei USS Cole din Yemen din 12 octombrie 2000, atac in urma caruia au murit 17 marinari americani si alti 40 au fost raniti, si in atacul impotriva petrolierului francez MV Limburg din Golful Aden din 6 octombrie 2002, in urma caruia a murit un membru al echipajului.

Al-Nashiri a fost considerat unul dintre liderii gruparii Al-Qaeda. Dupa 11 septembrie 2001 - cand cele doua turnuri World Trade Center si Pentagonul au fost tinte teroriste, fiind ucise 3.000 de persoane, atacul fiind revendicat de Al-Qaeda - Guvernul SUA a impus un interogatoriu special si a demarat un program de detentie pentru presupusi teroristi (High Value Detainees Programme).

La 17 septembrie 2001, presedintele SUA a acordat Agentiei Centrale de Informatii (CIA) competente extinse referitoare la actiunile sale sub acoperire, in special, autoritatea de a retine suspectii de terorism si de a infiinta centre secrete de detentie din afara Statelor Unite, in cooperare cu guvernele tarilor in cauza, se consemneaza in actiunea depusa la CEDO de avocatii lui al-Nashiri.

In 2011, Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri - detinut din 2002 in Guantanamo (Cuba) - a reclamat si Polonia la CEDO pentru rele tratamente aplicate in timpul detinerii sale in inchisori secrete ale CIA. El sustine ca in perioada in care s-a aflat in custodia CIA a fost retinut "incommunicado", in izolare, in locuri care nu au fost facute publice, si ca a fost torturat, inclusiv prin metoda simularii inecului.

Al-Nashiri a fost capturat la sfarsitul lunii octombrie 2002, in Dubai, in Emiratele Arabe Unite. Pana in noiembrie 2002, el a fost transferat in custodia CIA. Acest fapt este mentionat la punctul 7 din 2004 al Raportului CIA: "Agentia i-a avut in custodie pe Abu Zubaydah (considerat adjunctul lui ben Laden-n.r.) si un alt detinut de mare valoare, Abd Al-Rahim Al Nashiri, precum si Oficiul de Servicii Medicale (ASM), pentru ingrijiri medicale acodate detinutilor".

Potrivit plangerii de la CEDO, care este identica cu cea depusa impotriva Poloniei, agenti americani l-au dus intr-o inchisoare secreta a CIA in Afganistan, numita "Salt Pit". In timpul detentiei sale, anchetatorii l-supus la pozitii prelungite de stres in picioare, timp in care incheieturile sale au fost incatusate la o bara sau de un carlig in tavanul de deasupra capului timp de cel putin doua zile.

Dupa o scurta sedere la "Salt Pit", agenti americani l-au dus la o alta inchisoare secreta a CIA in Bangkok, Thailanda, unde a ramas pana in 4 decembrie 2002. Pe parcursul a doua sesiuni de interogare separate, l-au supus pe saudit la asa-numita "simulare a inecului".

Al-Nashiri ar fi intrat in programul HVD in 5 decembrie 2002. Dupa transferul lui din Polonia, al-Nashiri a fost detinut in Rabat, Maroc, pana la 22 septembrie 2003, cand a fost transportat cu avionul la Baza Navala a SUA la Guantanamo Bay. In 27 martie 2004, CIA l-a adus pe detinut calea aerului din Guantanamo Bay inapoi la Rabat.

Ulterior, in opinia reclamantului, el a fost mutat la centrul de detentie CIA secret din Bucuresti, Romania, si a ramas acolo pana cand a fost in cele din urma transferat la Guantanamo. Transferul in Romania si detinerea a fost in "black site-ul" din Bucuresti.

Citeste si:

Al-Nashiri spune ca locul unde a fost detinut la Bucuresti era subsolul unei cladiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat in 8 decembrie 2011. Faptul ca Romania a gazduit o inchisoare secreta a CIA (black site) a fost facut public prima data de Human Rights Watch la 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat "ca existenta unei instalatii secrete de detentie poate fi presupusa in Romania" si a constatat ca Romania poate fi trasa la raspundere pentru complot cu programul CIA de detentie si extradari extraordinare, se arata un nou raport intitulat "Globalizing Torture" si dat publicitatii marti, 5 februarie 2013, de Open Society Justice Initiative.

Un oficial roman de rang inalt declara in 2008, sub acoperirea anonimatului, ca a asistat la un schimb de "pachete" suspecte la baza americana de la Mihail Kogalniceanu, despre care crede ca erau suspecti de terorism, relata atunci Washington Post. De trei ori in 2004 si de doua ori in 2005, un avion a aterizat si s-a intalnit cu un autobuz, moment in care au fost schimbate pachete misterioase de mari dimensiuni, potrivit oficialului roman, care pretindea ca a fost martor la aceasta scena. Oficialul, familiar cu operatiunile de la baza, a declarat ca avioanele au plecat apoi catre Africa de Nord, impreuna cu incarcatura si doi agenti CIA.

Fostul consilier prezidential pentru securitate Ioan Talpes declara, in februarie 2008, pentru Mediafax, referindu-se la dezvaluirile privind schimbul de "pachete" suspecte de la baza Mihail Kogalniceanu, ca nu are cunostinta despre nimic legat de asa ceva. Ion Iliescu, Traian Basescu, Ioan Talpes, Ioan Mircea Pascu si Sergiu Tudor Medar erau citati in raportul "Marty" drept persoanele care au avut cunostinta, au autorizat sau au raspuns pentru rolul jucat de Romania in operatiunile CIA legate de centrele secrete de detentie in perioada 2003 - 2005.

Senatul Romaniei a votat, in 22 aprilie 2008, raportul Comisiei de ancheta, in care era negata existenta unor centre de detentie CIA. Senatorii PSD, PNL, PDL, PC si UDMR au votat raportul Comisiei de ancheta pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri inchiriate de CIA pe teritoriul Romaniei, in timp ce membrii grupului PRM s-au abtinut de la vot.

Raportul comisiei arata ca parlamentarii au audiat peste 200 de persoane, au avut mai mult de 60 de intalniri cu membri ai Comisiei Consiliului Europei, cu sefi ai institutiilor si structurilor speciale din Romania si au studiat peste 4.200 de pagini.

"La intrebarea daca au existat baze secrete americane in Romania, comisia raspunde negativ", consemneaza raportul. Acelasi raspuns este dat si la intrebarea referitoare la existenta unor facilitati secrete pentru detinerea unor prizonieri. De asemenea, comisia arata ca nu ar fi putut exista "fisuri" in sistemul de control al traficului, prin care sa fi trecut neobservate anumite zboruri.

Fostul sef al Administratiei prezidentiale Ioan Talpes a confirmat, pentru Der Spiegel, afirmatiile lui Ion Iliescu despre locatia destinata CIA, explicand ca a fost oferit un sediu in Bucuresti, utilizat intre 2003 si 2006, si ca autoritatile romane nu au stiut ce activitati desfasurau americanii. Referitor la acest subiect, Ioan Talpes, care in 2003 era sef al Administratiei prezidentiale si sef al Departamentului prezidential pentru Securitatea Nationala, a confirmat, miercuri, ca presedintele de la acea vreme, Ion Iliescu, i-a dat "mana libera" sa se ocupe de problema oferirii unui sediu destinat CIA.

Talpes a precizat ca locatia a fost oferita in Bucuresti, fiind utilizata in perioada 2003-2006, explicand ca acest sediu nu mai exista in prezent. Potrivit fostului consilier prezidential, autoritatile romane ar fi transmis CIA ca nu asteptau informatii despre activitatile desfasurate in acel sediu. "Nu am vazut personal locatia. Eram constienti ca puteau fi lucruri periculoase", a spus Talpes, potrivit Der Spiegel.

Ion Iliescu a afirmat, intr-un interviu acordat Der Spiegel, ca el a aprobat "in principiu", in perioada 2002-2003, o solicitare a SUA privind crearea unui centru al CIA in Romania, fara a sti ca urma sa fie vorba de vreo unitate pentru detentie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpes, la acea vreme sef al Administratiei prezidentiale, scrie Der Spiegel.

In perioada 2002-2003, Statele Unite au formulat o cerere privind gazduirea de catre Romania a unui centru al Agentiei Centrale de Informatii. "Aliatii americani ne-au cerut sa oferim o locatie", afirma Ion Iliescu intr-un interviu acordat revistei Der Spiegel, explicand ca a aprobat solicitarea "in principiu", detaliile fiind stabilite de Ioan Talpes, care fusese director al Serviciului de Informatii Externe, iar atunci era sef al Administratiei prezidentiale si sef al Departamentului prezidential pentru Securitatea Nationala.

Ion Iliescu a precizat ca el a aprobat doar "o locatie" destinata CIA, fara a avea cunostinta ca era vorba de vreun centru special, pentru detentie. "Am considerat ca era un gest de acomodare inaintea aderarii noastre la NATO", a explicat Iliescu, care a fost presedinte in perioada 22 decembrie 1989-1992, 1992-1996 si 2000-2004. "Noi nu am avut nicio interferenta asupra activitatilor desfasurate de Statele Unite in acea locatie", a explicat fostul presedinte. "In acel moment, mie, ca presedinte, acea solicitare nu mi s-a parut mare lucru. Eram aliati (...), nu am intrat in detalii. Daca as fi stiut ce se putea face acolo, raspunsul nu ar fi fost pozitiv", a subliniat Iliescu.