Tragedia de vineri seara nu trebuia sa se intample. Nu trebuia sa asistam la crima din clubul Colectiv, nu trebuia sa numaram mortii. Nu trebuia sa ne simtim neputinciosi, trebuia ca tinerii plecati dintre noi sa fie acum la casele lor. Asta, daca aveam un sistem de preventie.

Nu vreau sa scriu mult despre politicieni, despre coruptie, despre spagi, despre contracte si avize date „pe nevazute”, despre declaratii belicoase ale unor primari sau ezitari (sa le spune asa) ale reprezentantilor bisericii.

Vreau doar sa amintesc cateva lucruri care ar trebui sa se intample intr-o societate normala, lucruri simple dar care pot preveni tragedii ca cea din club Colectiv.

1. In Muzeul de Stiinte Naturale din Londra, in miezul zilei, muzeul plin de turisti. Un clinchet de alarma, urmat de o voce inregistrata, de femeie care, cu calm, ne spunea ca a avut loc „un incident intr-o parte a muzeului” dar ca noi, in zona in care ne aflam, suntem in siguranta. Rugamintea – de a nu iesi din incaperea in care suntem.

Calm complet in jurul nostru. Un gardian vorbeste in emitator-receptor, se apropie de noi si raspunde intrebarilor. „A avut loc un incident, o sa va rugam sa nu parasiti zona. Totul este insa in regula”.

Citim a doua zi – a fost vorba de una dintre periodicele simulari de incendiu din Muzeu. Un act de responsabilitate sociala excelent.

2. Similar, cu noaptea in cap, pe la ora 7 dimineata, un zgomot infernal ma trezeste din pat. Pe usa din camera trona un afis cu instructiuni clare pe unde trebuie sa o iei si ce trebuie sa faci in caz de incendiu.

Ies afara, in pijama, alaturi de alte mutre somnoroase. La fel, simulare de incendiu.

3. In fine, candva, in anii `90, cerurile au inceput sa urle, in Bucuresti. Parte din oameni stiau despre ce este vorba, altii nu. Cei care stiau, s-au indreptat, cu calm, catre subsolurile blocului sau la metrou.

Este prima si ultima simulare de atac aerian pe care am auzit-o, in ultimii douazeci si ceva de ani. In actualul climat geopolitic, nu ar fi oare util ca populatia sa stie la ce sa se astepte, daca ce este mai rau s-ar intampla? A avea cunostintele necesare, a iti da seama ce implica urletele sirenelor, este un prim pas catre prevenirea deceselor.

Nu am vazut niciodata o astfel de simulare in cluburile din Bucuresti. Nu am auzit nicaieri pe strazi sirene. Nici macar cand a ars shaormeria Dristor Kebab nu au urlat sirenele, desi era in zona 0 a turismului din Bucuresti.

Nu mai vorbim de simulari de cutremur – acelea ar fi dezastruoase. Cu totii stim, suntem constienti de pericolele care ne pasc, insa autoritatile nu se implica deloc in prevenire, chiar si la cel mai simplu nivel cu putinta: simularea.

Cate vieti ar fi fost, oare, salvate, daca clubul Colectiv ar fi facut, periodic, simulari de incendiu? Cate vieti ar fi salvate daca s-ar face o simulare de cutremur? De ce nu au loc? Poate macar acum, in al 12-lea ceas, sa ne trezim si sa luam minime masuri de preventie.

Sursa foto: Shutterstock: Fire

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri