Constantin "Titi" Selaru, unul dintre judiciaristii emblematici ai Directiei Generale de Militie a Municipiului Bucuresti, a descris pe larg cum erau prinsi infractorii de drept comun in perioada comunista si cum aratau atunci interogatoriile. Ofiterul a povestit, intr-un interviu acordat postului Prolex TV, cat este legenda si cat este adevar in legatura cu metodele de atunci ale militienilor, care au ramas in memoria colectiva a romanilor drept niste tortionari fara suflet in fata carora suspectul, cu veioza in ochi, ajungea, de multe ori, sa recunoasca si ce nu a facut.
In anii '70, fauna infractionala a Bucurestiului arata cu totul altfel decat o cunoastem astazi. Cei mai multi dintre hotii si talharii acelei epoci erau oameni crescuti ca la tara, in suburbiile orasului, unde isi traisera copilaria desculti, pe ulitele pline de mizerie, potrivit News.ro. Viata in saracie, mai ales ca majoritatea proveneau din familii numeroase, lipsa de informare si modelele nefericite care ii inconjurau, ii transformau in oameni duri, care aveau primul contact cu scoala abia in adolescenta, cand intrau pe mana instructorilor din casele de corectie.
Cel mai dur dintre "gabori"
Reveniti pe strazi, majoritatea se intorceau la vechile obiceiuri, purtand in suflet o ura viscerala fata de haina statului. Aici, ii asteptau insa militienii ca "Titi” Selaru, cunoscut in suburbiile vremii drept unul dintre cei mai duri dintre "gabori”.
Citeste si:
Acum colonel in retragere, Constantin Selaru si-a povestit viata de militan, fara perdea, in cadrul unui interviu acordat postului de televiziune Prolex Tv. Selaru a recunoscut ca, de mic, a fost un pasionat al boxului, pe care l-a practicat o lunga perioada din viata la Metalul Bucuresti. Apoi, ca student la Scoala de ofiteri de militie Bucuresti, Selaru a fost antrenat sa se bata intr-un stil extrem de dur si fara reguli, inventat de rusi, numit sambo. Nici nu banuia tanarul de atunci ce bine o sa-i prinda mai tarziu.
Dar pana sa dea piept, cu adevarat, cu realitatile strazii, sublocotenentul de atunci a fost repartizat initial la o sectie, dupa care, spre marele lui noroc, a ajuns direct la Serviciul Judiciar al Militiei Capitalei.
"Cand am intrat prima oara la Serviciul Judiciar al Capitalei, am fost coplesit. Era acolo un adevarat nucleu de profesionisti”, a spus Constantin Selaru, care invata acum sa prinda hoti cu mijloacele tehnice de atunci, fara baze informatizate, portrete robot facute pe calculator si analize ADN. Aici, trebuie totusi mentionat ca telefoanele se ascultau si pe vremea aceea, cu toate ca o sa vedem ca procedura era mult mai complicata si capata uneori chiar accente comice.
Citeste si:
"Nu se preta nimeni sa bata un suspect ca pe un animal"
"Militenii care ieseau din scoala aveau numai cunostinte de drept. Pe strada erau ca niste analfabeti. Eu am avut marea sansa sa ma aflu la umbra unui colonel cum a fost Adrian Horascu, un ofiter care fusese in garda lui Eugen Alimanescu (unul dintre cei mai controversati politisti romani, despre care se spune ca ii provoca pe infractori pentru a putea sa-i impuste mortal, n.a.). Pe hoti ii treceau sudorile numai cand Horascu se uita la ei”, isi aminteste Selaru.
In ce priveste metodele de interogare a suspectilor deprinse de la colegii cu experienta, colonelul in retragere a vorbit deschis. "Bataile erau, dar nu aveau loc la judiciar, unde erau meseriasi. Judiciariul era etajul superior. Nu se preta nimeni sa bata un suspect ca pe un animal. Cu toate acestea, in strada era cu totul altceva!”, a subliniat politistul. Selaru spune ca, in timpul actiunilor de prindere a infractorilor exista o confruntare directa.
Citeste si:
"Pe strada, eram care pe care cu hotii, ne bateam corp la corp. Si erau multe de-astea, nu erau putine. Dar ne descurcam, nu se putea altfel!”, a explicat fostul ofiter de militie. Bataie in troleibuz, cu participarea militianului din "borcan" ”Titi” Selaru a descris in amanunt si una dintre cele mai spectaculoase lupte de strada la care a luat parte si care, in ciuda violentei, pare, mai degraba, rupta dintr-un film de comedie.
Fostul ofiter isi aminteste ca lucra la Brigada Volanta, care se ocupa de prinderea in flagrant a hotilor din buzunare si impreuna cu restul colegilor sai avea ca obiectiv prinderea unui barbat care, pe langa furturi, era banuit si de doua talharii. Intr-un cuvant, era un om violent. La un moment dat, l-au reperat pe acesta pe linia troleibuzului 87, care la vremea respectiva mergea la Gara de Nord si care era mereu foarte aglomerat.
Citeste si:
"Erau vreo cinci - sase insi, era si o femeie cu ei. Era o aglomeratie, abia ne vedeam intre noi. La un moment dat au furat de la cineva si au inceput sa dea portofelul de la unul la altul. Atunci am intervenit si s-a incins o batalie in troleibuz, chiar in dreptul «borcanului» militianului de langa Intercontinental”, povesteste Selaru.
De altfel, acolo soferul a si oprit masina, inca in momentul in care militianul aflat la post a incercat sa se urce in mijlocul de transport, cineva i-a tras un pumn de i-a zburat chipiul din cap. Omul a cazut lat si incerca, de jos, sa isi explice ce se intampla. Ulterior, pe trotuar, in dreptul troleibuzului, s-a iscat o bataie generala, in conditiile in care politistii nu mai stiau cine sunt hotii si cine sunt calatorii inocenti, astfel ca s-au impartit pumni mai mult dupa flerul personal. Dar lucrurile nu aveau sa se opreasca aici.
Citeste si:
"Culmea, troleibuzul oprise chiar langa ICECHIM, la Ceauseasca, unde lucra nevasta-mea. Si colegii ei, care tocmai plecau acasa, imi faceau cu mana. Culmea, nu stiu cum se intampla, dar de cate ori ma bateam cu unul pe strada, aparea cineva care ma cunostea!", a mai istorisit colonelul. Ulterior, militienii i-au dus pe hoti in holul intreprinderii, unde, dupa modelul vremii, era ingrijit un ficus mare, "monumental”.
"Domne, nu mai stiu ce mi-a facut unul dintre hoti, ca i-am tras una si a cazut direct peste ficus. Parca l-a taiat cu bisturiul. Portarul mai sa-si smulga parul din cap. Spunea ca-l omoara tovarasul director...”, si-a mai amintit "Titi” Selaru. In ce priveste, insa, mijloacele tehnice de proba, primitive la vremea aceea, Selaru spune ca se ascultau telefoanele dupa ce autoritatile montau microfoane atunci cand nu era nimeni acasa.
Citeste si:
Acesta isi aminteste ca, la un moment dat, o echipa specializata in astfel de misiuni, a uitat in casa "victimelor” doua speracle pe care le folosisera ca sa deschida usa si pe care le aveau pe inventar. De frica sefilor, au batut ulterior la usa si au cerut instrumentele, cu tupeu. In ce priveste torturarea celor care nu voiau sa recunoasca, Selaru a vorbit deschis. Acesta spune ca, de obicei, se foloseau celebrele zvonuri legate bataile de la militie. Astfel, pentru a obtine declaratiile asteptate, se intampla sa puna un coleg sa urle pe hol, ca din gura de sarpe.
"Atunci ii spuneam: Il auzi? Dupa ce terminam cu el, ne apucam de tine! Sau mai puneam in birou lanturi grele, de puscarie, ori bate, care de cele mai multe ori aveau efect”, a povestit ofiterul. El a mentionat ca cei mai multi, de frica sa nu fie batuti, spuneau ca au probleme cu inima.
"Cum tipam la el, cum mai recunostea cateva zeci de fapte”
"In situatia asta, raspunsul nostru era mereu acelasi. Ii spuneam cu sange rece ca, daca moare, il stropim cu tuica si spunem ca era beat si a cazut...”. Totusi, teroarea avea si un revers. Constantin Selaru isi aminteste de un barbat care, de teama sa nu fie batut, a recunoscut zeci de spargeri care, in realitate, nu fusesera comise niciodata.
"Pentru o clipa, am crezut ca am prins cel mai mare hot din lume. Cum tipam la el, cum mai recunostea cateva zeci de fapte”, a mai adaugat fostul judiciarist. Acesta a spus, in concluzie, ca Militia nu batea chiar pe toata lumea asa cum se zvonea, dar nu a avut nimeni interes sa infirme, vreodata, abuzurile abominabile despre care se vorbea, de cele mai multe ori, in soapta.
Sursa foto: DmyTo / Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
