Aceasta situatie ar trebui totusi sa dea de gândit pe viitor. Este adevarat faptul ca in ultima vreme se prefera mai mult varianta autoreglementarii, în defavoarea actelor normative impuse de guvernele nationale. Cu toate acestea, cadrul legislativ trebuie sa poata sustine dezvoltarea sectorului pe care îl reglementeaza, si nu sa fie neutru spre defavorabil acestei tendinte. Legislatia româneasca privind comertul electronic sufera, în primul rând, prin lipsa unei practici de interpretare si aplicare. Consecinta directa este inconsecventa autoritatilor însarcinate cu implementarea obligatiilor legale si, implicit, pierderea încrederii mediului de afaceri în eficienta constructiei legislative în ansamblul ei.

Mentalitatea romaneasca

Domenii „.ro“. Statistici neoficiale vorbesc despre un numar de 130.000 de domenii „.ro“ înregistrate. Altfel spus, sase români dintr-o mie sunt proprietari ai unui nume de domeniu „.ro“.

Utilizatori online. În luna aprilie 2006, peste cinci milioane de români au accesat internetul cel putin o data, potrivit monitorizarii efectuate de Trafic.ro pe website-urile înscrise în sistemul sau de clasificare. Pâna la sfârsitul anului 2006 se estimeaza o crestere de pâna la 50% a numarului de utilizatori activi de Internet.

Plati online. Cristian Badea, Chief Information Officer al GECAD ePayment, afirma ca, „în 2005, prin intermediul platformei ePayment s-au efectuat 4.500 - 5.000 de tranzactii lunar iar media pe tranzactie a fost de 60 de euro“. Este doar unul dintre exemplele de cifre înregistrate de procesatorii români de plata online. Produsele care au mai mare cautare în magazinele online românesti si care au implementat solutia de comert electronic ePayment intra în urmatoarele categorii: servicii online de acces la continut, componente de calculator, carti, telefoane mobile, electrocasnice.

Publicitate online. Se vorbeste despre o piata româneasca de publicitate online de peste 3 milioane de euro în 2005 si de 1,5 - 2 milioane de euro în primul trimestru al anului 2006.

Email communication. Radu Ionescu, Managing Director Kinecto, declara ca, „pentru anul 2006, estimam dublarea/triplarea pietei, nu atât prin cresterea bugetelor alocate de companiile care deja fac acest lucru, cĺt mai degraba prin alocarea de catre tot mai multe companii a unor bugete pentru acest domeniu. Cred ca vor intra si industrii noi, pe lânga cele traditionale, ca training sau auto. Deja se simt si o rafinare a serviciilor, si o abordare si a altor instrumente decât newsletterele“.
România virtuala evolueaza, desi în unele situatii evolutia este strâns legata de mentalitatea utilizatorului român de Internet. Este mai ales cazul platilor online, unde va fi nevoie de mai multa încredere din partea românilor pentru a se transforma în obisnuinta. Din pacate, lansarea proiectului „Ghiseul Virtual“, care ar fi putut impulsiona platile online, este amânata la nesfârsit de autoritatile române.

Si exemplele pot continua, de la lipsa unor stimulente de impozitare pentru tranzactiile online, pâna la intransigenta autoritatilor fiscale, care analizeaza serviciile informatice cu atentie sporita. Ecommerce-ul românesc pare a fi obligat sa-si gaseasca singur un drum.

Citeste si:

Comunicari comerciale

Una dintre problemele cu care se confrunta zilnic un utilizator de Internet este reprezentata de comunicarile comerciale nesolicitate. Legea trateaza ambiguu acest concept, iar Norma Metodologica este un exemplu de reglementare nerealista. Pe scurt, daca primiti un e-mail publicitar de la o companie careia nu i-ati permis anterior sa va trimita astfel de mesaje, va puteti plânge autoritatilor. În practica însa, plângerea dumneavoastra are sanse destul de putine de reusita. În multe cazuri, expeditorul poate sa demonstreze faptul ca are acordul dumneavoastra. Tehnic, acest lucru este posibil. Alteori expeditorul este aparat chiar de lege care prevede, printre altele, ca o companie care trimite gratuit comunicari comerciale nesolicitate în numele unei alte companii nu intra sub incidenta legii.

În ansamblul sau, reglementarea comunicarilor comerciale este neclara. „Legislatia este destul de vaga în a delimita ce înseamna «spam» de comunicari cu permisiune. Spre exemplu, chiar astazi am primit de cinci ori de la aceeasi companie un mesaj prin care îmi cer acceptul pentru a-mi trimite oferta lor. Si saptamâna trecuta am mai primit acelasi mesaj de nu stiu câte ori. Legal, ei sunt acoperiti. Însa în practica, eu îi consider spammeri. În plus, foarte multe comunicari pot fi interpretate ca fiind necomerciale si pot sa nu intre sub incidenta legii în forma actuala“, spune Radu Ionescu. În concluzie, ne-am fi asteptat ca recentele modificari sa aiba în vedere si comunicarile comerciale.

Se modifica un cuvant

Cu toate acestea, desi problema este una reala, modificarea actuala a legii se concentreaza asupra unui singur cuvânt al articolului care defineste si reglementeaza comunicarile comerciale. Se înlocuieste sintagma „profesii liberale“ cu sintagma „profesii reglementate“, în formularea potrivit careia comunicarile comerciale realizate de un membru al unei profesii reglementate sunt permise numai cu respectarea legii de organizare a profesiei, a demnitatii, independentei, demnitatii, secretului profesional si corectitudinii fata de clienti si fata de ceilalti membri ai profesiei.

Daca ar fi sa analizam legislatia României în ansamblul sau, regasim si alte acte care limiteaza posibilitatea de publicitate a unor profesii reglementate. Spre exemplu, în cazul avocatilor, posibilitatea de a se face publicitate este conditionata de anumite situatii si limitata doar la presa scrisa. La fel, în cazul contabililor, publicitatea este conditionata de respectarea unor principii de etica profesionala. În multe alte profesii reglementate, publicitatea se face conditionat. Prin urmare, legea privind comertul electronic nu face decât sa dubleze prevederi ale altor acte normative si sa aplice amenzi pentru nerespectarea sa.

Suntem pionieri

Acest articol nu are menirea de a desfiinta cadrul legislativ românesc privitor la comertul electronic. Majoritatea actelor normative din domeniul comertului electronic sunt suficiente pietei românesti, asa cum se prezinta ea astazi. Nu ar trebui totusi sa pierdem din vedere faptul ca, pe lânga adoptarea actelor normative, o economie are mare nevoie de organisme apte sa aplice legislatia ori sa o clarifice atunci când este
cazul. În România, aceste organisme sunt înca în faza de pionierat.