La intrebarea “Cum ar trebui sa fie presedintele tarii?”, un anumit cuvant iti sare in ochi prin frecventa aparitiei intre respunsurile celor cu drept de a tine o stampila de vot intre degete: GOSPODAR! Cineva a mers cu rationamentul si mai departe si a propus ca televiziunile sa aiba dreptul sa mearga la candidati acasa si sa arate cat de curat este, cum isi tine fiecare sculele in debara, borcanele in camara si cat de frumos ii sunt randuite batistele si ciorapii in sifonier. Drept este, asta spune ceva despre acel cetatean.

Eu sunt pregatit pentru momentul in care FMI-ul, UE, SUA, Germania si Franta ne vor obliga sa extindem “managementul privat” si la politica. Am fost si eu intrebat, despre care cred eu ca ar trebui sa fie profilul unui bun presedinte, adica ce ar trebui sa stie si cum ar fi cel mai bine sa fie. Cand am pornit argumentatia de la Platon, care spunea ca republica trebuie sa fie condusa de catre “filosofi”, dezamagirea a fost vizibila, de fiecare data. Sigur, cand voi vorbi in public, nu voi folosi cuvantul “filosof”, ca sa nu le scada ratingul celor care ma invita. Il voi inlocui cu “gospodar”, iar restul discursului poate sa ramana asa cum este acum.

Asadar, ca sa poti sa faci bine celor din jur din scaunul de presedinte, trebuie, mai intai, sa poti sa intelegi “lucrurile mari”. Or, pentru asta nu e de ajuns sa te prinzi repede sau sa fii foarte istet, trebuie sa mai fi si citit, si nu putin. Cineva care nu are cunoasterea si intelegerea profunde a intregului sistem de stiinte sociale, adanc, pana la nivel gospodaresc, nu are cum sa nu incurce rosturile unei tari daca ajunge presedinte. Cine crede ca poate sa guverneze fara sa fi citit inainte si in permanenta cartile de stiinte politice, pana la ultima fila, e prost, indolent, rau intentionat, sau toate la un loc.

Citeste si:

Abia dupa ce deschizi primul astfel de manual incepi sa intelegi. Si, daca iti dai seama ca l-ai deschis pe acesta inainte sa-i fi venit vremea, il inchizi la loc, il pui la pastrare pe raft, si te duci la biblioteca si o iei de la capat: scoti cursurile fundamentale de psihologie, de psihologie sociala si de sociologie si te apuci sa le citesti; apoi pe cele de istorie, inclusiv ceva de istorie a religiilor, pentru ca e importanta; mai departe, stiintele economice de baza, economie generala si, in special, economie politica; si dreptul, mai ales pe cele de drept constitutional. Doi ani ar fi de ajuns, pentru cineva care a avut obisnuinta mersului la biblioteca inca de pe cand era elev, sa inceapa sa intrevada si chiar sa inteleaga “lucrurile mari” de care ai nevoie ca sa nu faci rau fara voie daca ajungi presedinte. Si apoi, in urmatorii alti doi ani, poti sa treci la nivelul gospodaresc. Citesti si te straduiesti sa patrunzi gospodaria generala, cu toate acareturile ei: logica, morala, etica, estetica si altele. Si revii la ce ai citit in primii doi ani, insa de data aceasta cu niste carti de gospodarie constitutionala, de gospodarie economica, a religiei si, mai ales, de gospodarie politica pe masa.

Sigur, intre a sti ce sa faci odata ajuns la Cotroceni si a castiga alegerile, nu exista nicio legatura. Pentru aceasta din urma, adica pentru castigare, trebuie sa mai citesti alti cativa ani despre comunicare, tehnici de manipulare, marketing social si politic, si cate si mai cate. Si tot nu poti castiga alegerile daca nu arati a gospodar si daca nu esti facut intr-un anumit fel. Si, ca sa fie si mai complicat, e o diferenta intre cum trebuie sa fii (perceput) ca sa castigi alegerile si cum trebuie sa fii ca sa le pastrezi, sa castigi increderea oamenilor si sa-ti poti duce treaba pana al capat. Si nu e deloc mica aceasta diferenta. O sa scriu in alt articol despre cum trebuie sa fii, e mult mai mult de spus decat despre ce trebuie sa stii.

Dar daca noi am avut si pana acum un astfel de filosof la Cotroceni si la Palatul Victoria si s-a deghizat ata de bine in gospodar, in marinar sau in altceva, incat nimeni nu si-a dat seama pana acum?

Sursa foto: YouTube