Raportul din 2014 pe domeniul Inovare al Comisiei Europene imparte Statele Membre in 4 categorii distincte in functie de gradul de inovare: Innovation Leaders, Innovation Followers, Moderate Innovators si Modest Innovators. Raportul situeaza Romania in grupul tarilor cu un scor “modest” la acest capitol, alaturi de Letonia si Bulgaria. Raportul per ansamblu nu este unul magulitor la adresa Romaniei dar fata de situatia din 2013 am reusit sa depasim Letonia ramanand totusi in zona de jos a clasamentului.

Fruntasii clasamentului sunt state cu traditie in inovare: Suedia, Danemarca, Germania si Finlanda. Diferentele sunt semnificative intre liderii si codasii clasamentului, liderii ajungand in anumite domenii (sisteme de inovare deschise si antreprenoriat) sa depaseasca si de 9 ori statele din grupul inovatorilor modesti.

Privind insa la ritmul de crestere al inovarii in Statele Membre (Figura 2) observam faptul ca ritmul de crestere al Romaniei(1,9%) desi este peste media Uniunii Europene(1,7%) se situeaza in urma celorlalte state din grupul „modestilor”, respectiv Bulgaria (2,5%) si Letonia(3,5%).

Daca indicatorul general ne ofera motive de „bucurie” rezervata fiind liderii grupului de la coada clasamentului, indicatorul de crestere ne confirma faptul ca pe termen mediu si lung tendinta este aceea de a aluneca spre ultima pozitie.

De ce performam slab la capitolul inovare si mai ales ce este de facut pentru a urca in grupul inovatorilor moderati?

Raspunsul la ambele intrebari este acelasi si il putem afla din analiza comparativa a sistemelor de inovare nationale ale tarilor cu performanta in inovare versus sistemul din Romania. Sistemele de inovare nordice sunt sisteme deschise, flexibile cu o birocratie redusa si mecanisme transparente si eficiente de cooperare a institutiilor publice cu mediul privat. Bugetele nationale sunt in general multianuale si considerabil mai mari fata de alocarea Romaniei la acest capitol. Astfel Suedia avea in 2012 o alocare de 3,41% din PIB pentru cercetare-inovare, Danemarca 2,91%, Germania 2,92% iar Finlanda 3,55%. In contrast Romania avea in 2012 o alocare de 0,42% din PIB pentru cercetare-inovare ceea ce reprezinta mai putin de un sfert din tinta asumata pentru 2020 de 2% din PIB.

Citeste si:

De asemenea intensitatea activitatii de inovare in cadrul intreprinderilor are o rata de crestere negativa de -3,4% in perioada 2000-2011 si are unul dintre cele mai scazute niveluri din Uniunea Europeana la acest capitol (locul 25 din 27). Rezultatul este unul de asteptat in aceste conditii: nici o companie romaneasca nu figureaza in top 1000 companii din UE care investesc in C&D .

De ce avem nevoie de inovare in Romania?

Inovarea este recunoscuta ca fiind factorul cheie al competitivitatii si al cresterii calitatii vietii. O scurta privire asupra clasamentului general ne arata faptul ca performerii in acest domeniu(Suedia, Danemarca, Germania, Finlanda) sunt recunoscuti la nivel european si international ca fiind statele cu cele mai bune si echilibrate conditii de trai.

Romania inca este competitiva la nivel european prin prisma costurilor scazute din domeniul de productie. Spun inca deoarece in unele domenii cum ar fi ICT acest avantaj a inceput sa se diminueze, fiind preferate pentru investitii alte state din zona.

Efortul pe care trebuie sa il facem este unul comun, atat la nivelul institutiilor publice cat si la nivelul companiilor. Suntem pusi in situatia de a face din inovare un obiectiv national pentru a pastra sau chiar creste avantajul competitiv.

Sa continuam cu aceleasi sistem de inovare nereformat in cadrul institutiilor publice si aproape inexistent in cadrul companiilor cu un buget deficitar public si privat precum si birocratie excesiva pentru orice „cec de inovare” nu este o alternativa.