Conduc cu atentie pe drumul judetean, cale de vreo 11 kilometri, trec de Primaria Dragoesti, iar asfaltul se transforma in praf. Am ajuns la destinatie, o fabrica de procesare a laptelui, aflata in constructie, o investitie de 5 milioane de euro a firmei Agroserv Mariuta din judetul Ialomita, finantata in proportie de 50% din fonduri europene.In fata fabricii, imbracat in haine de lucru, ne asteapta Adrian Cocan, manager de dezvoltare in cadrul Agroserv Mariuta si ginerele lui Nicusor Serban, inginerul agronom care a pus bazele afacerii in urma cu mai bine de 25 de ani, cand a inceput sa ia pamant cu arenda in zona.

”Fabrica o sa aiba o capacitate de procesare de 73.000 de litri de lapte, fara simultaneitati, adica fara a merge toate utilajele in acelasi timp. In total, vom putea procesa in jur de 105 tone pe zi. O sa facem produse premium, la sticla de sticla si la borcan, o sa procesam extrem de bland laptele, o sa fie pasteurizat la 72 de grade, cateva secunde, o sa fie lapte proaspat, ceva ce nu s-a mai gasit de ceva vreme in Romania decat prin cate-o bacanie. Marca sub care vom comercializa produsele si pe care am inregistrat-o deja la OSIM este «Lapte de la vaca»”, spune Adrian Cocan, absolvent de marketing si cu experienta profesionala in companii de publicitate.

Fabrica de procesare a laptelui: Materia prima

Intram in fabrica, momentan o cladire pe jumatate terminata, care va fi gata de productie cel mai devreme in luna decembrie. ”Peretii sunt din panouri cu spuma rezistenta la foc, plastifiate pentru industria alimentara, interiorul spatiului de productie va fi camera curata. Tavanul este inclinat pentru a nu permite condensului sa se scurga spre produs, o sa avem un sistem de ventilatie care usuca sala. Pe jos o sa avem un mortar epoxidic care are calitatile inoxului. Avem prevazut in proiect sistem de ventilatie si de climatizare pentru camerele de maturare care pastreaza temperatura, umiditatea si inclusiv fac inseminare de mucegaiuri nobile in camera respectiva, o solutie luata la cheie din afara”, detaliaza Adrian Cocan (foto mai jos).

Adrian Cocan

Materia prima pentru laptele proaspat, iaurturile, branzeturile maturate, laptele condensat pentru uz industrial si multe alte produse va proveni din ferma aflata peste drum de fabrica si care numara 2.500 de animale, dintre care 900 vaci de lapte din rasa Holstein Friesian. In prezent, productia fermei este de aproximativ 30.000 de litri pe zi, din care 27.000 sunt incarcati in cisterna detinuta de companie si pleaca in Bulgaria. ”Avem un client care are doua fabrici intr-o singura curte: una pentru bogati, unde merge laptele nostru si de la alti fermieri din Romania si Bulgaria, care este procesat in produse curate pentru Germania si fabrica pentru saraci, unde laptele crud e o raritate si grosul este lapte praf si vinde produsele in Romania, Bulgaria, Moldova, Ucraina, Belarus si Rusia”, spune Adrian Cocan, adaugand ca laptele produs la ferma din Ialomita nu merge pe piata locala din cauza pretului prea mic oferit de procesatori.

”Costurile noastre sunt identice cu ale unei ferme bune din Olanda, cam 1,25 lei pe litrul de lapte, suma care include costurile financiare, salarii, mancarea animalelor, animale bune, tratament, doctori. Anul trecut in primavara ajunsese laptele la 90 de bani litrul, la fermele mici chiar la 60 de bani. Au inchis foarte multe si e pacat pentru ca printre fermele mici existau multe care aveau potentialul sa ajunga mari”, spune Adrian Cocan.

Fabrica construita de Agroserv Mariuta va folosi materie prima si de la alti fermieri, pentru ca are o capacitate de productie mult mai mare decat productia fermei de vaci de lapte proprii a companiei. ”Noi intentionam sa oferim fermierilor bonusuri. O sa oferim pretul pietei pe lapte plus un bonus pentru calitate si inca unul care o sa fie profit share, pentru ca intelegem nevoia de materie prima pe termen lung”, spune Adrian Cocan, precizand ca in unitatea de procesare vor lucra 23-24 de oameni pe schimb, numarul de schimburi putand ajunge la trei, in functie de cererea pentru produsele din lapte. La acest numar se va adauga o forta de vanzari estimata la 10-20 de oameni in urmatorii trei-patru ani. ”Nu o sa avem oameni cu carca, ci oameni cu know-how. Incarcatori-descarcatori o sa avem nevoie de doi pe schimb, dar in productie o sa fie oameni educati, pentru ca vrem sa facem o fabrica de artizani, nu una de muncitori necalificati.”

fabrica de procesare

Ferma de vaci de lapte: achizitia primului animal

Traversam drumul prafuit si intram in curtea fermei, o fosta exploatatie zootehnica a Armatei construita in anii `50-`60, care vreme de doua decenii, intre 1985 si 2005 a fost abandonata si din care nu mai ramasese aproape nimic. Dupa 1989 a trecut la Consiliul Local, care a scos-o, acum 12 ani, la licitatie si pe care Nicusor Serban a cumparat-o pentru 500.000 de dolari.

Dupa un pahar de apa rece si o scurta discutie in birourile firmei, il cunoastem si pe fondatorul afacerii din campul dintre Dragoesti si Mariuta. Nu a fost cu noi de la inceputul discutiei, avea treaba cu animalele cand am ajuns. Are o palarie care ne duce cu gandul la Texas, este bronzat si nu pozeaza deloc in vreun milionar, asa cum ar putea. Se asaza pe scaun si incepe sa ne povesteasca din vremurile cand avea o singura vaca, in gospodarie, pentru consumul propriu de lapte si branza.

”In 1992 m-am hotarat ca am muncit destul pentru altii, muncisem vreo 8 ani si m-am apucat de ce stiam: sunt inginer agronom de profesie si am inceput sa iau pamant in arenda de la oameni fie in varsta, fie care nu mai erau in zona, dar primisera pamantul”, povesteste Nicusor Serban. A inceput cu 120 de hectare si apoi s-au tot adunat. Astazi, Agroserv Mariuta are 3.000 de hectare in proprietate si arenda.

”Erau acele asociatii conduse de diversi bucuresteni veniti la tara si ei ii cam pacaleau pe oameni, care erau inca «muscati» de CAP si ziceau «Astia iar ne fura». Nu toti furau, dar asa era, nu era nimic dat sigur, in timp ce eu le ziceam: «Va dau 700 de kilograme de grau la hectar. N-aveti voi treaba ce fac eu; ai un hectar, ai 700 de kilograme, ai 10 hectare, ai 7 tone, grau sau bani. A prins treaba, oamenii au fost multumiti de varianta asta si incet-incet am tot adunat pamant in arenda”, povesteste inginerul agronom.

Era o perioada in care facea naveta de la Bucuresti. Se trezea in fiecare dimineata la ora 4, la 5 pleca spre Mariuta, iar seara se intorcea la ora 10 sau chiar 11. ”Ne-am gandit atunci sa cumparam o locuinta in zona unde ne-am asezat cu afacerea, sa stau acolo o seara da, una nu, e alta treaba. Am gasit o locuinta la o batrana, am cumparat-o, am amenajat-o cu strictul necesar, baie, o tencuiala, ca sa poti sa stai in conditii cat de cat decente”, isi aminteste Nicusor Serban.

Era in 1998 si, intr-o zi, inginerul agronom s-a intrebat de ce cumpara el lapte si branza de la magazin, cand avea lucerna si porumb, adica hrana pentru vaci. A cumparat o vaca si a angajat o familie de tineri sa aiba grija de ea. ”Mai era o casa in curte, le-am amenajat-o sa stea in ea si sa aiba grija de vaca, dar dup-aia fata mi-a zis: «Sefu`, am si eu un frate care nu are de lucru, termina clasa a saptea». Am zis: ”Bun, dar mai trebuie vaci , nu putem sa stam trei oameni la o vaca”. Am mai luat una, doua, dupa-aia «Stai ca mai am si un cumnat» si am mai luat cateva si ne-am trezit la un moment dat cu vreo 10 vaci”, povesteste inginerul.

Cum pofta vine mancand, Nicusor Serban a inceput sa livreze lapte catre Danone, 120 de litri pe zi. Pentru ca nu avea tanc de racire, ducea laptele, dupa fiecare mulsoare, unui fermier din Branesti, care cand livra procesatorului facea doua avize: unul pentru el si unul pentru laptele de la inginerul agronom devenit crescator de vaci de lapte. A urmat achizitia unui tanc de 300 de litri – astazi, in ferma din Ialomita exista capacitati de stocare de 74 de tone –, pe care Nicusor Serban il tinea intr-un garaj.

Drumul de la prima vaca spre businessul consolidat

Pentru ca numarul vacilor continua sa creasca, inginerul s-a gandit sa faca un grajd si a incercat sa se documenteze in acest sens. ”Am construit ca desteptul un grajd la Mariuta, m-am dus la Institutul National de Crestere a Bovinelor de la Balotesti sa vad si eu un model de grajd pentru 10 vaci, eu l-am multiplicat pentru 50, ca-mi crescusem numarul de vaci. Apoi am iesit in afara, in Ungaria. Cand am vazut cum se cresc vacile acolo, mai aveam putin sa-mi dau doua palme, cheltuisem niste bani fix degeaba, pentru ca tehnologia de crestere a vacii de lapte era cu totul alta decat ce se facea in Romania”, explica Nicusor Serban.

Aceasta ”mica” greseala, precum si faptul ca grajdul era situat intre doua case – ”Vecinii nu sunt obligati sa simta mirosul de ferma, de siloz, de balega – miros frumos pentru unii, dar nu pentru toata lumea”, dupa cum spune inginerul – l-a determinat pe Nicusor Serban sa caute un alt loc si asa a ajuns la fosta ferma de vaci a Armatei. Imediat dupa mutare, avea 60 de vaci la muls.

ferma de vaci

A accesat, in 2005, programe SAPARD si a construit doua grajduri, unul de 200 de capete si unul pentru tineret, finalizate in perioada 2006-2007. In 2008 a mai construit un grajd de 260 de capete, in acelasi timp modernizand grajdurile ”tip CAP in care nu se putea decat cu furca si cu lopata, nu se putea face nimic altfel si a trebuit sa daramam tot ce era in interior, sa turnam betoane, se refacem acoperisul ca sa putem sa mecanizam furajarea si dejectiile”. A urmat, in 2010, grajdul de taurasi.

”Din nefericire sau din fericire vacile nasc si fete si baieti, am vrea noi sa fie mai multe fete si am zis ca daca tot ii avem in curte...Pana atunci ii vindeam la 10-20 de zile, la firme care se ocupau cu asta si am zis ca daca aia pot sa faca afaceri si profit cumparand de la mine, daca eu nu fac, inseamna ca am o problema. Am vazut unde era problema si acum ingrasam si vindem la 500 de kilograme, saptamana trecuta am livrat 87 de bucati la o medie de 506 kg pe bucata. Nu este o treaba cu un profit extraordinar de mare, dar este rentabila. Stiti cum e, daca nu curge, pica, de acolo nitel, de colo nitel si s-aduna. Tot avem utilajele-n curte, tot avem oameni, tot mai sunt niste furaje care cad de la vacile de lapte, mai ramane cam un 1%, cam un kil pe zi de furaj de la 1.000 de vaci, se aduna o tona. Atata timp cat costurile sunt sub incasari, e bine”, spune Nicusor Serban.

Taurasii sunt tinuti in ferma pana pe la 18 luni, cand ating greutatea de 550-600 de kilograme apoi sunt vanduti la abatoare, cu 4.500-5.000 de lei plus TVA pe bucata. Din ferma pleaca anual 300 de taurasi pe an, iar restul de 2.200 de animale valoreaza peste 2.000 de euro fiecare.

Si pentru ca a venit vorba despre mancarea cu care sunt hranite animalele, este important de mentionat ca aceasta este produsa inhouse, in cea mai mare parte. Din cele 3.000 de hectare pe care Nicusor Serban si familia sa le detin in arenda si proprietate, aproximativ 600 sunt cultivate cu furaje: lucerna, porumb, grau. ”Producem furajele care sunt greu de transportat. Sroturile proteice le cumparam, nici nu am putea sa procesam chiar daca am produce soia. Paiele pentru asternut si fanul ni le asiguram noi. In plus, suprafata respectiva ne este utila pentru a imprastia dejectiile rezultate de la vaci ”, explica inginerul.

Mancarea este preparata cu ajutorul unei remorci tehnologice autopropulsate, pe care operatorul nu face altceva decat sa o duca in dreptul mormanului de boabe, furaje, paie sau plante-siloz. Bratul masinii colecteaza mancarea, apoi este mutata la urmatoarele gramezi. ”Masinii i se spune ce reteta trebuie sa faca, i se introduce codul pentru fiecare morman in parte, baga bratul, taie, incarca, are cantar, cand a atins greutatea se opreste singura, bipaie, operatorul o muta la urmatorul morman, cand a terminat mixeaza foarte bine. Utilajul e 135.000 de euro si si-a scos banii in sase luni, pentru ca ne-a crescut productia cu un litru pe vaca, datorita preciziei amestecarii ingredientelor”, explica Adrian Cocan.

”Sa ma mai dezvolt sau nu?”

In 2012-2013, inginerul a gasit raspunsul la intrebarea ”Sa ma mai dezvolt sau nu?” intr-o discutie cu un fermier din Ungaria. ”Ii ziceam ca 1.000 de vaci e mult si el mi-a pus o intrebare: cand ai trecut de la 20 la 50 ti s-a parut ca-i greu? Nu. Dar cand ai trecut de la 200 la 500? Nu mi s-a parut. Pai nici daca treci de la 500 la 1.000 n-o sa ti se para. E tot dublu. Si intr-adevar, desi a trebuit sa facem o investitie costisitoare, de peste doua milioane de euro, am facut un grajd unde intra 800 de vaci. Este cel mai mare astfel de adapost din Europa si nici in lume nu sunt prea multe la fel, cel putin in lumea pe care am vazut-o eu nu prea sunt. Sunt ferme mai mari, dar nu adaposturi in care ai 800 de vaci, sala de muls, birouri, sala de pastrare a laptelui, partea tehnica, pompele, totul acolo”, detaliaza Nicusor Serban.

Citeste si:

Aveam sa ne convingem de spusele sale foarte curand, in momentul in care am vizitat grajdul. Dupa ce am urcat cateva trepte am ajuns pe o platforma de unde am putut cuprinde cu privirea intregul adapost. Nu facem parte dintre cei care nu au vazut animale domestice, pentru ca s-au nascut si au crescut la oras, dar atatea animale la un loc nu am mai vazut cu siguranta decat in filme.

Vacile se urca singure pe o platforma rotativa impartita in standuri pentru cate un animal, dupa ce stau in ”sala de asteptare”, intra in stand, platforma se roteste, li se face dezinfectie, dupa care urmatorul post sterge solutia cu care s-a dezinfectat si le conecteaza la aparatul de muls, care are sticla in partea de jos a instalatiei. In momentul in care mulsoarea este gata aparatul cade singur si pe ultimul post mameloanele se dau cu o ceara care sigileaza canalul, astfel incat atunci cand animalul se asaza, nu mai intra mizerie.

”La fiecare litru de lapte muls se preleveaza o picatura, se iau probe la fiecare mulsoare de la fiecare animal, avem un sistem centralizat informatic care analizeaza evolutia animalelor, se citeste gulerul si se stie pe fiecare post ce animal este. Din datele despre mulsoare se poate analiza starea de sanatate a animalului, despre nutritie, starea de confort. Vacile noastre sunt spalate de trei ori pe zi pe picioare. De doua ori pe an vine o echipa din Ungaria si le face unghiile”, ne explica Adrian Cocan cum sunt ingrijite vacile, in timp ce cauta pe computerul din birourile care ofera o vedere panoramica asupra intregului grajd date despre cea mai performanta vaca din adapost.

”E vaca 418, vedem ce performante a avut la fiecare lactatie, avem un istoric referitor la genetica. E la a doua lactatie. La prima, care a durat 330 de zile, a dat 13.295 de litri, deci 56 de litri pe zi”, spune managerul de dezvoltare al fermei. ”Vacile de lapte sunt performante pentru perioade ce variaza intre trei si noua ani. La noi nu e posibil ca media animalului sa fie sub 28 de litri pe zi pe termen lung. Sunt si ferme familiale care sunt multumite cu 26-28 de litri, le vindem lor vacile cand le scade productivitatea”.

Ferma de vaci de lapte: Genetica

Cand a construit grajdul de 800 de capete, Nicusor Serban a cumparat 400 de animale. Acum nu mai are nevoie, pentru ca ferma dispune de o genetica de cea mai buna calitate. ”O data pe am vine o echipa din Ungaria si face punctajul animalelor, sunt evaluate dupa 100 de caracteristici, e vorba de programul de pregatire perechi. Fiecare animal primeste o fisa si se pune intr-un sistem informatic fisa si, in functie de intentia fermierului de a duce animalele intr-o anumita zona – de picioare mai rezistente, de uger mai mare, de nasteri mai usoare – se potriveste cu un anumit taur din lume, ca sunt si taurii intr-o baza de date si se cumpara material seminal de la acel taur”, explica Adrian Cocan.

Programul de reproducere de la ferma de vaci de lapte a Agroserv Mariuta este importanta si din punct de vedere financiar. O juninca adusa din afara tarii, insamantata cu material seminal de la taur de top costa undeva la 2.300 de euro. ”Noi avem la vanzare acum juninci la 2.000 de euro si tot nu se gasesc amatori in Romania, pentru ca nu prea exista ferme in Romania care sa aiba genetica de top, sunt doar cateva si si-au cam atins obiectivele. Mai sunt cateva care graviteaza in jurul acestor ferme, ceva mai mici. Fermele foarte mici nu-si permit, iar statul nu da subventie pentru achizitie de animale si e foarte complicat sa cumperi animale de top, dar ele isi merita banii. Junincile noastre au garantat prin contract o productie de 9.000 de litri de lapte la 305 zile de lactatie, deci peste 29 de litri pe zi. Acesta e potentialul minim pe care-l au aceste animale, noi avem acum o medie de 36 de litri pe zi. Asta se atinge cu animale cu genetica foarte buna, din parinti campioni, se atinge cu mancare de foarte buna calitate, proaspata”, detaliaza Adrian Cocan.

Ferma de vaci de lapte: Energie din balegar?

O exploatatie de nivelului celei detinute de Agroserv Mariuta in judetul Ialomita consuma multa energie electrica. ”Noi platim cam 10.000 de euro pe luna pe energie electrica pentru tot ce inseamna ferma si ce mai avem noi sector mecanizat , iar cu fabrica pusa in functiune ne vom duce la 30.000 de euro”, spune Nicusor Serban. O solutie este construirea unei fabrici de biogaz, dar fondurile europene sunt greu de accesat pentru fermieri in aceasta directie.

”Avem nevoie de energie aici, nu avem gaz, ci doar electricitate. Pentru biogaz nu am luat fonduri, s-a deschis POIM (Programul Operational Infrastructura Mare – n.red.) in urma cu o saptamana, dar nu stiu pentru cine, am senzatia ca pentru nimeni, pentru ca regulile sunt atat de multe, incat nu cred ca poate sa aplice cineva. In primul rand sunt exclusi fermierii, ori fermierii sunt cei care au balegar. Trebuie facuta dovada ca fermierii nu iau bani din electricitate, e o directiva europeana, dar solutia Germaniei a fost foarte simpla: pretul de vanzare pentru transfer intern in aceeasi firma a balegarului catre generare de electricitate si apa calda este zero. Si atunci nu incaseza ferma bani din activitatea industriala de generare de electricitate. Aceasta masura nu ar fi exclus fermierii”, spune Adrian Cocan.

Chiar si asa, fabrica de biogaz este in planul antreprenorilor din Ialomita, mai ales ca in zece ani ar ajunge sa nu mai plateasca nimic pentru energia folosita la activitatile din ferma si din fabrica. ”Eu cred ca vine si momentul biogazului, pentru ca avem materia prima si avem consumatorul. Daca noi reusim sa producem curentul, nu mai zic si partea de apa calda, asta inseamna ca in 10 ani nu mai platim furnizorului de energie trei milioane de euro si ala-i pretul. In loc sa dau banii la Enel, dau banii la banca la credit si dupa zece ani raman cu o fabrica de biogaz”, explica Nicusor Serban.

Ferma de vaci de lapte: Investitie si productivitate

Si pentru ca a venit vorba despre credite bancare, este important de mentionat ca parteneriatul cu institutiile financiare, in special cu Banca Transilvania, a fost esential in dezvoltarea afacerii de la momentul 2005, cand Nicusor Serban a cumparat fosta ferma a Armatei. De atunci, investitiile totale s-au ridicat la peste 10 milioane de euro, parte din acesti bani venind din credite. Investitiile au mers in vaci din Olanda, in tehnologie, in utilaje, in oameni. Agroserv Mariuta, care are o cifra de afaceri de aproximativ sapte milioane de euro pe an, are 120 de angajati in total, care lucreaza in cultura de camp, in zootehnie, in moara de faina, in moara de porumb si in sectorul mecanic.

”In primul rand trebuie sa te duci la banca si sa demonstrezi ca stii ce faci, ca te descos din toate incheieturile, unde vinzi, ce faci si pe buna dreptate, ca dau niste bani. Toti care au semnat pentru proiect si-au pus job-urile pe masa, pentru ca daca o dam de gard, o sa zboare cu totii. Banca si orice finantator vrea sa se asigure ca stii ce faci mai mult decat tine. Banca n-are ce face cu ferma sau cu fiarele astea aici, banca are incredere in ferma si in fabrica pentru ca suntem noi, care am dovedit in niste ani de zile ca ne duce mintea si Dumnezeu ne-a dat suficient noroc ca sa legam niste lucruri”, spune Nicusor Serban, care are totusi o nemultumire legata de modul in care bancile lucreaza cu fermierii din Romania.

”E o problema si am discutat cu foarte multe banci, nicio banca n-a cuplat pana la capat, e vorba de credite pentru cumparare de teren. Este clar ca cea mai sigura investitie este cumpararea de teren: nu se uzeaza fizic, nu se uzeaza moral, nu ia foc, nu poate fi furat. In toata Europa si in toata lumea creditele pentru cumparare de teren sunt de la 20 de ani in sus, ca termen de rambursare. Nu discutam despre dobanda, esentiala este perioada. In Romania acum s-a ajuns la 15 ani si foarte putine banci s-au dus acolo, restul sunt la 10 ani. Cumperi, cumperi, dar tie iti trebuie bani si pentru motorina si pentru ingrasaminte si pentru furaje. Intr-un an de zile tu nu scoti, de pe teren, banii pe care trebuie sa-i dai. Logic ar fi ca banca sa ia in fiecare an, ca rata si dobanda efectiv ce scoti tu de pe teren, dar sa-ti ramana si tie ceva si asta poate sa o faca intinzand creditul pe 25-30 de ani. La 10 ani, la 2-3 ani de cumparat cu credit apare un blocaj in cash-flow, pentru ca cresc sumele care trebuie rambursate, iar sumele care vin sunt constante”, spune inginerul agronom, care se intreaba de ce aceleasi banci finanteaza cumparatorii straini de terenuri agricole in Romania in alte conditii.

”De ce fermierului olandez, danez, neamt ii da si vin in Romania si cumpara teren si sigur creditul e pe 25 de ani, iar mie in Romania imi da pe 10, aceeasi banca? Concurenta nu mai e corecta. Si eu as cumpara 1.000 de hectare maine, dar pe 25 de ani sa am creditul, nu pe 10, ca sa trebuie sa mai pun bani din alta parte, din alta activitate”, explica Nicusor Serban.

In plus, o alta problema cu care se confrunta fermierul este, ca in multe alte afaceri, lipsa infrastructurii rutiere, care are efecte directe asupra business-ului. ”Ganditi-va la diferenta dintre un fermier din Romania si unul din Germania sau din Franta. Trebuie sa transportam toti produsul din camp la ferma sau la un siloz sau laptele la o fabrica. Ce diferenta de costuri este intre fermierul din Germania care a iesit din tarla la o sosea asfaltata, dupa care a urcat pe autostrada si la mine care la capul locului am un drum de pamant plin de gropi, dupa care ies la un drum judetean vai mama lui, dupa care ies la o sosea nationala vai mama ei si dup-aia trebuie sa ajung la Brasov la fabrica de lapte?”, se intreaba, retoric, inginerul agronom.

Raspunsul i-l da ginerele sau, Adrian Cocan: ”Media o avem pe la 8 kilometri, distanta de la a aduce produsele din camp in ferma. Noi cu masinile de teren cred ca atingem o medie de 25 km/h, tractorul nu cred ca depaseste 12 km/h. Angajatul poate sa faca un numar extrem de limitat de curse cu o remorca incarcata, ca rupe tractorul. El face sase drumuri intr-o zi maxim. Ala in Germania merge cu 40 km/h pentru ca a iesit pe asfalt, face 15 drumuri pe zi. Evident ca, avand productivitatea mai mare, are si salariul mai mare.” In plus, praful care se depune pe furaje in timpul transportului poate afecta productivitatea vacilor de lapte si oricum presupune costuri suplimentare cu tratamente.

”Lucrurile astea nu mai depind de mine ca fermier, aici e vorba de ce-mi ofera mie societatea si ce-i ofera neamtului sau francezului. Aici e problema. Din punctul meu de vedere, cei care au condus Romania de 25 de ani incoace n-au gandit niciun fel de strategie, nici macar aia simpla de gospodar. Eu stiu asa: un gospodar cand se apuca sa-si ridice o gospodarie si stie ca n-are toti banii o ia pe prioritati: isi face gard, o bucatarie, o baie, un dormitor. Romania de ce avea nevoie? De autostrazi. De ce imprastiem banii facand sosele pe la toate coclaurile? Care primar a fost mai smecher, taica ia bani si fa sosele. Nu spun ca nu e nevoie de sosele, dar nu acum. Daca faceam autostrazile, din ce aduceau ele ca profit faceam si restul”, crede Nicusor Serban (foto cover si mai jos).

Fabrica de procesare a laptelui: Vanzarea produselor

Simtim ca am putea sta de vorba toata ziua cu Nicusor Serban si cu Adrian Cocan si nu ne-am plictisi, dar fiecare trebuie sa o ia pe drumul lui: noi spre redactia din Bucuresti, ei sa se intoarca la treburile lor de fermieri. Totusi, inainte sa plecam, intrebam despre strategia de vanzari a produselor premium ce urmeaza a fi procesate in fabrica.

Adrian Cocan spune ca a avut doua discutii, ”dar extrem de superficiale”, cu doua retele de supermarketuri din Romania si cu inca doua din afara tarii. ”Produsele super fresh o sa incercam ca in mai putin de 12 ore de la mulgere sa fie pe raft, acesta e targetul pe care sper sa-l atingem in 6-8 luni. Inca de la inceput, in mai putin de 24 de ore, el va fi pe raft. Laptele are un termen de valabilitate de 9 zile. O sa ne asumam pierderile respective date de acest termen de garantie, sper sa nu fie foarte mari. Laptele nostru o sa fie mai scump pe raft, in jur de 7,5 lei pe litru, avem un profit decent, dar este sub 10%. Incercam sa-l vindem la pretul corect pentru ceea ce este, lapte foarte bun din care nu tragem nimic, cu toata grasimea pe bune”, explica managerul de dezvoltare.

Principala piata de desfacere va fi Bucurestiul, iar alte tinte vor fi orase precum Clujul, care au o traditie in a consuma produse altfel. Initial, vanzarea va fi facuta prin intermediul bacaniilor si magazinelor online, care sunt deja obisnuite sa comercializeze produse speciale. Dupa primele vanzari, va fi facuta si o cercetare, cu o firma specializata, astfel incat producatorii sa cunoasca parerea consumatorilor despre fiecare produs in parte.

Inainte sa ne despartim, il mai intrebam pe Nicusor Serban daca s-a gandit vreodata ca o sa ajunga atat de departe cu afacerea pe care a inceput-o in camp, la propriu, in anul 1992. ”Nu m-am gandit ca voi ajunge la acest nivel, a venit de la sine, n-am facut scoala in domeniul asta pe timpul lui Ceausescu. Eu am facut scoala de ingineri agronomi, am avut ceva notiuni de economie politica. Am luat-o incet-incet, iar flerul si dorinta de a face ceva m-au facut sa merg mai departe”, ne raspunde, dupa care ne strange mainile, isi pune palaria de fermier si pleaca la treaba.