Trezirea se face in toiul noptii, la 3.30. Peste o ora este plecarea spre punctul de „decolare“, cu un microbuz al firmei care organizeaza zborul cu balonul. Vine chiar la ora stabilita si nu asteapta mult, cinci minute, cat sa se grupeze toti somnorosii. Inainte de imbarcare se ofera o cafea turceasca si un mic senvis. Orasul Göreme nu are nimic din imaginea unei urbe a secolului XXI. E ca la tara: fara blocuri, numai case cu ograda – ba chiar se aud nechezand niste cai, nu departe –, baruri cu terase pe care sunt grupate mese cu scaune din plastic si, ici si colo, drumuri de pamant. Ceva urme de lux se vad numai la hotelurile ramase cu luminile aprinse.

Chiar in coasta uneia dintre oazele acestea de confort sporit sta o stanca, nici prea inalta, nici prea scunda, in forma cilindrica la baza si usor ascutita-n varf, cu o fereastra mica pe la jumatate – semn ca pe undeva se gaseste si o usa. La 5.00 dimineata, omul are puterea sa observe toate lucrurile acestea si sa se intrebe: cine sta, in zilele noastre, in oras, intr-o stanca? Si, mai ales, de ce? Cum o fi amenajat inautru? O fi locuinta de vara? Nu stim, de unde sa stim?

Citeste articolul integral pe Adevarul.

Sursa foto: Patrick Foto / Shutterstock