Pare greu de crezut, dar muntele atrage vara aceasta mai mult ca oricand. Zilele libere de la sfarsitul saptamanii sunt rareori pierdute fara o iesire la iarba verde, iar pajistile din vai si pasunile alpine arata, pe vreme buna, ca cele mai ravnite plaje ale Litoralului, iar, pe vreme mai putin buna, ca adevarate orasele de corturi si rulote, cu lungi fuioare de fum alb si apetisante mirosuri iesind de sub ceaune si gratare! Pe fiecare petec de verdeata, in marginea padurii, cu paraul susurand alaturi si deseori cu cireada de vaci ori turma de oi pascand in preajma, romanii se reintalnesc cu natura pe care civilizatia citadina a ascuns-o sub betoane.

Familii sau grupuri de prieteni, vecini de scara sau colegi de serviciu, isi umplu portbagajele cu casolete de mici si fripturi, lazi de bere si bidoane de vin varsat, carbuni si condimente pentru gratar, si asalteaza frenetic muntii intr-o „gratariada“ de weekend. Barbati care altfel nu intra in bucatarie isi descopera ancestrale talente gastronomice, neveste nascute la bloc se bucura infrigurate de ineditul spalatului la parau, in timp ce copiii rupti cu greu de la televizor si calculator afla cu uimire ca poate fi distractiv si badmintonul, si mersul dupa vreascuri, si culesul fragilor.

Acestia sunt doar „turistii sedentari“, turistii de sfarsit de saptamana, care aglomereaza soselele vinerea si duminica si care, din pacate, seamana pamantul roditor al patriei cu tone de PET-uri, sticle si cutii de aluminiu. Dar, vara aceasta, Valea Prahovei atrage pe toata lumea. In Valea Cerbului, intre Bucegi si Gura Diham, familii intregi (cu precadere de pensionari) stau campati cate trei luni, scosi de la intretinere in Bucuresti. Pe de alta parte, vin adevaratii montaniarzi, tineri si batrani, solitari, perechi sau in grup, care bat potecile Bucegilor cu rucsacul in spinare pentru a se bucura de spectaculozitatea peisajelor, pentru a-si umple plamanii cu aerul tare si pentru a intalni, pe cate un varf de munte, la cabana, la refugiu sau la stana, cate un prieten vechi nevazut de anul trecut sau de acum doi ani...

Acesti oameni viziteaza Masivul Bucegi de cel putin trei-patru ori pe an, in toate sezoanele, fiind obisnuiti sa-si transporte in spinare tot ce le este necesar, si sunt cam singurii turisti pe care ii iubesc salvamontistii - pentru ca nu le dau niciodata de furca.

Valea Prahovei este, in plus, plina de turisti straini. Fie ca au achizitionat pachete de cate o saptamana ori doua, fie ca sunt adusi cu autocarele pentru vizitarea rapida a celebrelor monumente ale naturii si a obiectivelor istorice si culturale, turistii straini pot fi vazuti peste tot si in numar mare, dandu-ti, ca roman, un sentiment reconfortant de bucurie si mandrie. Afacerile micilor comercianti merg ca pe roate: se vinde orice, de la obiecte de artizanat mai mult sau mai putin autentice, la mancaruri si bauturi traditionale, distractii si placeri nocturne.

La Palatul Peles, fara o programare de grup facuta cu multe zile inainte nu ai multe o sanse sa patrunzi, iar la Manastirea Sinaia calugarii sunt deseori nevoiti sa uite de programul monahal, pentru a-si indeplini datoriile de gazde si ghizi turistici.

Nu in ultimul rand, Valea Prahovei functioneaza si vara aceasta ca destinatie principala pentru turismul de business, cunoscut si ca „turism de conferinta“. Zeci de companii si corporatii aleg Sinaia, Busteniul, Predealul ori chiar hoteluri izolate in munti pentru a-si desfasura seminariile, team-building-urile si cursurile de perfectionare. Ziua - treaba, seriozitate, costum si cravata, seara - balaceala in piscina, relaxare in sauna si jacuzzi, destrabalare in discoteci. Hotelurile mari si-au inmultit si modernizat salile de conferinta, si si-au instruit personalul astfel incat sa satisfaca toate pretentiile acestui tip de turism, astfel incat parcarile le sunt pline mai tot timpul cu masini de firma, trase parca la indigo.