Reportofonul prinde zumzetul studentilor din Timisoara care lucreaza la finalizarea proiectului de dezvoltare a comunei Bran. Traseaza harti, deseneaza, fac schite, par multumiti de ceea ce au lucrat in ultima saptamana. La fel si cei trei arhitecti straini care i-au coordonat. Cu greu se desprind de la plansetele improvizate si accepta o discutie despre urbanism, arhitectura si constructii, de aici sau de oriunde.

Prea mult entuziasm

„Romania are o indelungata traditie in arhitectura, exista multe cladiri frumoase, ridicate de-a lungul timpului, iar multe au fost construite in prima parte a secolului XX”, incepe politicos Mattew Hardy, secretar al International Network for Traditional Building, Arhitecture & Urbanism (INTBAU), organizatie patronata de printul Charles. „In ultimii zece ani s-a observat un mare entuziasm in constructii, uneori prea mult, care nu a fost dublat si de o reflectare mai adanca a ceea ce trebuie construit. Era si de asteptat o astfel de abordare, dupa lungii ani de comunism in care arhitectura a fost redusa la tacere. Cred ca acest mod de a gandi se va schimba in curand si sper ca arhitectura din Romania sa aiba o noua abordare, care sa o puna alaturi de cea din alte tari europene, mai ales ca traditie exista”, adauga Hardy. Susan Parham, presedintele Consiliului pentru Urbanism European, completeaza ca, de la prima vizita in Romania, a remarcat diversitatea arhitecturii. „Acest lucru este cu adevarat specificul arhitecturii romanesti. De acest specific zonal trebuie sa aiba grija arhitectii, pentru ca ar fi pacat ca o abordare globala a genurilor de constructie sa duca la uniformizarea urbanistica a tarii”.

Norvegianul Arne So-dal, presedintele Consiliului de Onoare al INTBAU, intervine: „Modul in care s-a construit in ultima suta de ani a fost orientat, in toata lumea, in special spre locuinte confortabile, durabile, usor de reparat, adaptate nevoilor. Dar este pacat ca vechea traditie arhitecturala sa fie uitata. Ar fi bine sa ne intoarcem spre traditie si sa reinvatam sa construim asa cum o faceau si cei dinaintea noastra, mai ales ca in Romania ea exista si trebuie conservata”.

Degradarea - medalie cu doua fete

„Am mai lucrat in Romania, in comuna Laslea, langa Sighisoara. Acest sat traditional risca sa fie distrus si ar fi mare pacat. Acolo era o cu totul alta tipologie a constructiilor, data de relief, dar mai ales de nationalitatea celor care au construit acele sate: sasii. Iar acest sat e unic in Europa! E adevarat ca sasii au plecat de ceva timp din Romania, dar ar fi pacat ca acele locuinte sa fie lasate sa se degradeze si, in acelasi timp, ca acel mod de a construi sa fie uitat. E greu sa-i convingi pe oamenii care nu prea au bani sa pastreze acest patrimoniu”, explica Matthew Hardy. „Acolo nu sunt bani, dar exista riscul ca si acolo unde ei se gasesc pana la urma, pagubele sa fie la fel de mari. Zonele turistice se pot dezvolta haotic, mai ales atunci cand nu exista un plan durabil de dezvoltare. In aceste zone exista riscul ca persoanele implicate in astfel de activitati sa vrea cu tot dinadinsul sa faca ceva spectaculos, doar pentru a atrage turisti. Acesta e riscul zonelor unde e-xista bani, dar unde nu e discernamant”, precizeaza Arne Sodal, privind cu inteles la fotografiile unor case construite in ultimii ani in zona Bran. „Banii nu fac totul, dar uneori pot face totul foarte prost”, concluzioneaza Susan Parham.

Lupta cu modernismul

„E greu sa construiesti astazi fara a avea in vedere tendintele moderne: e vorba de marketing, de piata si e greu de pastrat traditia. Piata impune un anumit tip de constructii, mai ieftine si mai confortabile. Dar ar fi pacat ca un anumit tip de constructii, cum sunt cele din satele sasesti, sa se piarda numai pentru ca exista un dezinteres. Vedeti, arhitectul nu trebuie doar sa faca planurile unei locuinte, ci trebuie sa fie foarte atent la traditia locului, la peisaj, la mentalitatile oamenilor si ar fi pacat ca acest amestec unic pentru multe locuri din Romania sa se piarda”, spune ingrijorat Arne Sodal. „Trebuie sa aveti grija de acest peisaj care este atat de variat in Romania. Pastrarea acestuia poate aduce pe termen lung beneficii economice extraordinare. Presiunea timpului si a banilor nu ar trebui sa faca uitata aceasta latura importanta a tarii: extraordinara varietate a peisajului cultural. Pentru ca aceia care vor veni, cred eu in numar din ce in ce mai mare, vor dori sa vada si altceva decat la ei in tara sau in alte locuri din lume. Nu cred ca un turist va veni sa vada in Romania acelasi tip de peisaj pe care-l vede la el acasa: nu ar mai merita sa dea banii pentru acea excursie!” completeaza Susan Parham.

Citeste si:

„Deja Romania si-a facut un renume: acela de tara frumoasa, care nu a fost inca distrusa de «beneficiile» civilizatoare: supermarketuri la fiecare colt de strada, parcuri industriale, autostrazi care distrug parti din tara. Chiar daca pentru voi lipsa unor astfel de lucruri ar putea fi frustranta, pentru turisti aceasta da savoare. Poate ca pare ceva banal, dar mancarea ecologica, lipsa pesticidelor si peisajul deosebit va fac absolut unici in Europa. Poate ca vei spune ca aceasta nu are legatura cu arhitectura, dar, de fapt, multe lucruri sunt in relatie cu arhitectura, chiar daca nu intotdeauna pot fi puse explicit pe planseta”, intervine si Matthew Hardy.

Europa cauta Unicitatea

Iar afirmatiile arhitectilor pot fi noutati numai pentru profani. In multe parti ale lumii, dezvoltarea urbana se intoarce spre traditionalism. „Putem lua ca exemplu Scotia, care se afla intr-o pozitie similara cu a Romaniei, si aici ma refer la peisaj si traditii, dar si la lipsa influentei exagerate a urbanismului modern. Acolo nu s-a intervenit foarte mult si exista avantajul unei implicari a guvernului britanic, care a aprobat planuri de dezvoltare urbanistica specifice acelei zone. Am si un alt exemplu: dezvoltarea unui nou stil arhitectural, prin construirea aproape de la zero a unui nou oras. E vorba de Poundbury, din Dorcester, Marea Britanie, concept dezvoltat de Printul de Wales. Acest proiect vrea sa arate cum se poate impleti arhitectura traditionala de calitate cu necesitatile unui oras modern. Se pare ca experimentul este un succes si, chiar Poundbury arata ca un oras vechi, facilitatile vietii moderne nu lipsesc, iar localitatea se dezvolta armonios, asa cum o faceau orasele vechi cu multe sute de ani”, exemplifica Matthew Hardy. Un astfel de proiect, chiar daca nu atat de ambitios, poate fi realizat si in Romania. „Trebuie sa aveti grija sa pastrati mostenirea si sa nu degradati peisajul. Ar fi o pierdere iremediabila”, completeaza Susan Parham.

Invazia kitsch-ului

La o zvarlitura de bat de noi sunt expuse pe tarabe tot felul de obiecte care trebuie sa-i aminteasca turistului strain ca e in tara lui Dracula. Masti, tricouri imprimate cu un rosu sangeriu, tot felul de jucarii grotesti „made in China” si chiar sabii si pumnale, insotite de batele de baseball. Iile si cojoacele, jucariile de lemn sau branza de burduf nu-si prea gasesc locul. „Traiti in democratie, si gustul publicului nu poate fi impus. Nu se poate nici macar in dictatura, dar cred ca gustul trebuie educat. Avem un exemplu rau in ceea ce se intampla in jurul castelului Bran. Dar cum acest lucru nu poate fi impus, cred ca oamenii care vand trebuie sa invete ceea ce inseamna traditie si ca aceasta poate, pe viitor, sa aduca mari beneficii comunitatii si turismului”, spune Susan Parham. „Nu ai de facut decat cativa pasi, pana in interiorul Muzeului Satului din incinta castelului, si vei descoperi traditia adevarata, cu lucruri simple si de mare bun-gust. Daca a venit vorba de gust: acum cateva decenii, toata lumea era innebunita dupa mancarea fast-food. Acum, din ce in ce mai multi occidentali au renuntat la ea si revin la mancarea ecologica. Si kitsch e o chestiune de gust, chiar daca nu-l testezi cu limba! E vorba doar de o incercare de a acumula rapid bani, dar nu e o dezvoltare naturala. Nu trebuie sa va speriati: ce e frumos in traditie se va pastra! Acest lucru nu e specific numai Romaniei, mai ales atunci cand e vorba de zonele turistice. In multe locuri din Europa, si nu numai, unii arhitecti au dorit sa aduca ceva nou, au intervenit mult asupra peisajului si nu au tinut cont de traditii. Acele constructii, care nu se armonizau cu peisajul, au adus multe deservicii turismului pe termen lung si, din pacate, locurile nu au mai putut fi refacute, iar oamenii nu mai vin sa viziteze acele zone. Daca vorbim de lucruri grotesti, ele pot fi intelese la o scara mica, dar atunci cand acestea afecteaza iremediabil zona trebuie oprite. Una e sa vopsesti o casa in culori tipatoare, pe care poti apoi sa o redecorezi, si alta e sa distrugi un peisaj”, afirma Arne Sodal.

Reconstructia Capitalei

Si aici trebuie avut grija pentru pastrarea arhitecturii vechi. Centrul vechi va deveni un loc de atractie turistica si sunt multe alte lucruri care pot fi puse in valoare in Bucuresti. Dar ce facem cu blocurile din cartierele-dormitor? „Marile cartiere cu blocuri de locuit ar trebui transformate in zone comerciale sau de afaceri, lucru care s-a intamplat in multe orase europene. La parter si etajele inferioare au fost construite magazine, la etajele doi-patru au fost amenajate birouri, iar ultimele niveluri au ramas pentru locuit. Si astfel zone care erau considerate dormitoare au devenit centre locale de business si comert, iar cei care locuiesc in acele zone pot avea biroul cateva etaje mai jos, sub locuinta, magazinul la parter si astfel s-a rezolvat si problema transportului”, spune Susan Parham. Zona Casei Poporului a devenit deja o atractie turistica, dar si acolo mai sunt multe lucruri de facut, sustine Arne Sodal. „Ceea ce s-a intamplat cu Bucurestiul sub Ceausescu a fost cam ceea ce a facut Haussmann cu Parisul, acum un secol si jumatate: densitate mare, bulevarde largi, unul dintre ele chiar mai larg decat Champs Elysées, aici si-a dovedit megalomania Ceausescu.

Casa Poporului e alta enormitate a mintii lui, dar nu trebuie si nu aveti cum sa o evitati. Chiar daca voua ea va aminteste de lucruri neplacute, e o realitate ca a devenit o atractie turistica. Si, cu toate ca unii o considera o pata urata, exista posibilitati de infrumusetare a zonei. Si exista spatiu in jurul ei care poate fi folosit. Stiu ca pentru constructia Casei Poporului au fost demolate multe cladiri frumoase. Si mai stiu ca unele dintre ele au scapat prin translatare: e vorba si de o biserica. Aceasta ar infrumuseta locul daca ar fi readusa in zona. Constructia imensa care este Casa Poporului ar putea fi cosmetizata chiar si prin alaturarea cu imobile mai mici, traditionale, care ar arata si ceea ce s-a pierdut prin ridicarea ei. Daca vreti sa o faceti mai aratoasa, trebuie infrumusetata zona, cu monumente arhitecturale istorice. Vrem, nu vrem, aceasta constructie a devenit deja istorie si, chiar daca nu va avea succesul unui turn Eiffel, poate sa devina o emblema pentru Bucurestiul actual”, incheie optimist Arne Sodal. Iar dupa mai bine de o ora, plec si eu cu un sentiment asemanator, convins de cei trei arhitecti indragostiti de Romania.