Pentru majoritatea romanilor, ca si pentru majoritatea europenilor, un sejur in Israel pare riscant, echivaland cu o aventura periculoasa. Stirile despre groaznicele atentate cu bombe, produse cu o ritmicitate lunara (au fost luni si cu doua-trei sau chiar mai multe atentate, intre anii 2000 si 2004), au creat un sentiment acut de insecuritate. Totusi, riscul de a fi victima unui atentat in Israel este mai mic decat riscul de a suferi un accident de automobil - in Israel sau aiurea. Prin urmare, e vorba de o perceptie eronata, pe care guvernul israelian se straduieste sa o schimbe, actionand pe diverse canale. Unul dintre acestea este parteneriatul cu un tour-operator din Tel Aviv (International Travel & Congresses - IT&C), ce a pariat pe piata romaneasca, incercand sa incurajeze chiar turismul pentru relaxare in statiuni exotice, care sa completeze turismul religios (pelerinajul).

Control aeroportuar decent

Am primit cu bucurie, dar, marturisesc, si cu o oarecare strangere de inima invitatia celor de la IT&C de a participa, alaturi de alti jurnalisti si de reprezentanti ai mai multor agentii de turism, la o calatorie de documentare in Israel, sponsorizata si de TAROM. Temerile mi s-au dovedit neintemeiate. Pornind chiar de la calatoria cu avionul. Precizez ca nu am beneficiat de un tratament preferential, trecand prin aceleasi proceduri de securitate ca orice grup organizat. Nu a fost asa cum ne imaginam, desi, e drept, am calatorit cu TAROM, nu cu El-Al (compania aviatica israeliana). Bagajele de cala n-au fost deschise si nu am fost pusi in postura jenanta de a ne dezbraca. Adica masurile de securitate au fost aproape aceleasi ca in cazul unui zbor spre orice tara din Vest, cu deosebirea ca la poarta de imbarcare s-a mai instituit un filtru, ocazie cu care ni s-au controlat bagajele de mana si ni s-au pus intrebari legate de scopul calatoriei. Cam la fel au decurs lucrurile si la intoarcere, pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv (David Ben Gurion a fost cel dintai prim-ministru al Israelului si e considerat arhitectul statului evreu). Acolo, controlul bagajelor se face prin sondaj, iar majoritatea am trecut de acest filtru fara a ni se cere deschiderea valizelor sau gentilor. Situatiile considerate riscante de securitatea aeroportuara israeliana sunt cele in care un turist se desprinde la un moment dat de grup, existand astfel posibilitatea de a intra in contact cu persoane rau intentionate. Sunt foarte strict verificati cei care primesc cadouri de la localnici, precum si cei care nu pot garanta ca nu a umblat nimeni prin bagajele lor (in sensul ca au existat momente in care acestea au ramas nesupravegheate, cu exceptia timpului petrecut in camera de hotel).

Un obiectiv turistic... rezidual

În autocarul care ne-a transportat de la aeroport la Hotelul Astor din Tel Aviv am facut cunostinta cu ghidul nostru si cu abilitatea acestuia de a te binedispune chiar si la miezul noptii, dupa cinci ore petrecute in aeroporturi si in avion. Tomer vorbeste bine limba romana, dar cu accent si stalcind usor unele cuvinte, suficient pentru a le schimba fara voie sensul, spre hazul asistentei. Enciclopedie ambulanta, cunoscator si al Romaniei, dar – evident - mai ales al Israelului, impleteste cu har legendele cu istoria reala, glumele cu informatiile de larg interes. Ne vorbeste degajat despre „primul obiectiv turistic” intalnit: imensa halda de gunoi de la periferia capitalei Israelului. Pentru ca orasul se extinde, iar terenul pentru constructii este foarte pretios, gunoiul va fi relocat in desert: „Îl incarca in trenuri, in camioane si asa il vor transporta pe tot, in patru ani. Se vor investi 38 de milioane de dolari pentru a se construi aici un nou cartier si un parc de distractii”, spune Tomer. Foarte rapid, ghidul nostru ne informeaza si despre manifestarile snobismului evreilor capatuiti, care au ajuns sa plateasca sume uriase, de zeci de ori mai mari, doar pentru a locui in nordul Tel Aviv-ului si nu in sud. Sudul e considerat un fel de Ferentari al orasului, desi cartierul bucurestean nu sufera termen de comparatie cu nici una dintre zonele rezidentiale din capitala israeliana. Ce-i drept, si nivelul de trai difera foarte mult: salariul mediu in Israel este de aproximativ 7.000 sekeli (1.550 dolari), iar cel minim se apropie de jumatate din aceasta suma. Pe de alta parte, salariul minim nu acopera chiria si intretinerea unei locuinte (apartament cu doua camere) in Tel Aviv. Iar preturile la majoritatea alimentelor si bunurilor de folosinta curenta sunt cel putin duble, singurele locuri cu preturi „romanesti” fiind in pietele agroalimentare si la negustorii ambulanti de pe strazi, unde regula de baza este targuiala „la sange”.

Scump, dar merita. Putine orase (darmite capitale) ale lumii se pot lauda cu un litoral ca al Tel Aviv-ului. Plaja e larga, nisipul foarte fin, esplanada este plina de terase unde se poate petrece pana tarziu in noapte, eventual instalat intr-un scaun de plastic chiar pe malul marii, cu picioarele in apa si sorbind dintr-o licoare servita „la botul calului”.

Arta de a face bani din piatra seaca

Pentru a invinge terenul arid, desertic si stancos, israelienii au dezvoltat o agricultura dintre cele mai moderne, apa fiind rationalizata „la picatura”. Se folosesc mai multe sisteme de reciclare si desalinizare a apei. De pilda, apa pentru irigatii si consumul industrial provine din apa reziduala reciclata natural, cu ajutorul nisipului (folosit ca un filtru). Iar apa cu un continut redus de sare este indulcita (devenind potabila) prin osmoza, cu ajutorul ierbii de mare. În prima zi a sederii noastre, dupa ce vizitam Jaffa (vechiul Tel Aviv si totodata cel mai vechi oras-port al lumii), plecam spre Eilat, oras-statiune la Marea Rosie, trecand prin Arad, orasul cel mai „uscat” din lume, unde se trateaza bolile pulmonare, si apoi prin Mezada, statiune la Marea Moarta, aflata cu 411 metri sub nivelul marii (cel mai „adanc” teren de pe planeta). E o experienta unica sa vezi, intr-o singura zi, trei mari, dintre care una (Mediterana) comunica cu Oceanul Atlantic, iar alta (Marea Rosie) - cu Oceanul Indian. Pe parcurs, cascam ochii la cochetele kibbutz-uri (asezarile evreiesti comunale de tip cooperatist) si la saracacioasele asezari ale beduinilor, ca si la mizerele sate palestiniene. Tomer ne vorbeste cu voce egala despre toate. Ba chiar isi persifleaza conationalii atunci cand trecem pe langa un kibbutz unde se cresc porci: „Religia, care face legea, spune ca e interzis ca piciorul de porc sa paseasca pe Pamantul Sfant. Si-atunci, in kibbutz-ul asta, se cresc porci care, toata viata lor, stau numai in incaperi cu podeaua de lemn”. Ne face atenti la speciile de arbusti (Accacia) si de arbori (Paulina) plantati pe marginea drumurilor - primii, adusi din Australia si plantati pentru a stopa eroziunea si imprastierea nisipului, ceilalti – adusi din Brazilia pentru excelenta lor calitate de a creste 1 cm zilnic, ajungand la maturitatea necesara exploatarii (pentru mobilier) in trei ani. Mai vedem si plantatii de bumbac. Israelul a obtinut soiuri care produc, direct, bumbac colorat (verde, maro, fiind pregatite pentru cultivarea industriala si soiurile de bumbac tricolor) si care consuma doar 40% din cantitatea de apa necesara soiurilor normale, dand o productie de 600 de kilograme la suta de metri patrati.

Eilat, un colt de Paradis

Petrecem doua nopti in exoticul Eilat, un oras-statiune luxos, unde e sezon turistic 365 de zile pe an (se poate face plaja aici si in lunile de iarna din Europa, apa marii avand o temperatura constanta de 17-19 grade Celsius). Vizitam cateva hoteluri care, desi nu se ridica toate, din punctul de vedere al aspectului interior si al unor facilitati, la nivelul hotelurilor de 4-5 stele din metropolele europene, sunt foarte primitoare, avand servicii excelente. Lucru stiut, Marea Rosie este un paradis al amatorilor de scufundari. La Eilat se fac cursuri de scafandru, in mai multe etape, fiecare etapa durand cinci zile. Exista hoteluri care ofera astfel de servicii, avand toate dotarile necesare. Cei care nu au atestatul de scafandru si nu au nici timpul necesar urmarii cursurilor se pot delecta la Observatorul subacvatic - un fel de imens acvariu imersat in mare -, in care rolurile se schimba, oamenii fiind in interiorul acvariului si observandu-se reciproc cu pestii (e vorba de zeci de specii exotice care isi vad de traiul zilnic, in libertate totala, printre coralii de langa Observator). Dupa cum ne-a spus consultantul IT&C, Margie Marcus, turistii care opteaza pentru un sejur la Eilat au posibilitatea de a vizita si Egiptul (Sfanta Caterina, in Sinai), iar in viitor se intentioneaza largirea pachetului, prin cuprinderea orasului iordanian Akaba, portul vecin celui israelian. Margie este o romanca stabilita in Israel, cu bun renume in mediul de afaceri din sectorul turistic, asigurand, printre altele, consultanta pentru firme straine care vor sa investeasca in Romania, prin firma sa Involved Business Design Center.

Turismul religios desface toti banii

La intoarcerea spre Tel Aviv facem o escala mai lunga la Marea Moarta si exersam pluta in apa foarte sarata, in care este imposibil sa te scufunzi. Unii fac si bai de namol - proprietatile curative ale acestuia fiind recunoscute in toata lumea, comparabile cu ale namolului de Techirghiol.

Ultimele doua zile ale info-trip-ului sunt dedicate vizitarii Ierusalimului si Bethleemului. Dincolo de emotia pe care o resimt toti crestinii (si musulmanii, desigur, dar din alte considerente) care pasesc pe Locurile Sfinte, urcand Golgota pe urmele Mantuitorului sau plecandu-se pentru a saruta locurile Nasterii si Invierii Sale, cele doua orase impresioneaza prin ritmul de viata. Ca adevarate „burice” ale lumii, ofera zilnic un spectacol de neuitat prin amalgamul populational, localnicii si turistii fiind parca actorii unui film despre un Babilon al zilelor noastre. Ierusalim si Bethleem sunt unice si prin aspectele comuniunii religiilor, nu intotdeauna pasnice, e drept. Toleranta este insa la cote ridicate. Palestinienii isi expun marfa la tarabe chiar in dreptul statiilor, marcate ca atare, ale parcursului Domnului pe Via Dolorosa. In curtea Bisericii Nasterii se aud, zilnic, incantatiile musulmane revarsate din difuzoarele montate in turnurile moscheilor. La Bethleem, suvenirurile pentru crestini (icoane, cruci, sticlute cu mir, cu bucati de Pamant Sfant sau apa din Iordan etc.) se vand in magazine patronate de palestinieni, unii dintre ei ortodocsi sau catolici. Afacerea merge ca pe roate, nici un turist nu scapa cu buzunarele intacte.