· Jun 19th, 2009Mirajul pietelor de capital straine
Doua stiri interesante pe wall-street.ro mi-au atras atentia in ultimele ore: listarea companiilor romanesti in strainatate si fondurile romanesti care investesc in afara tarii. E minunat, e un lucru cu care am vrea sa ne mandrim, dar sunt oare optime aceste solutii? Fara a avea pretentia ca stiu raspunsul, voi incerca sa va impartasesc cateva amanunte despre ce ma preocupa in aceasta privinta.
VALOAREA MINIMA PENTRU LISTARE
In trecut, bursa anglo-saxona cu cea mai mare atractivitate pentru companiile romanesti este, in mod natural, bursa AIM de la Londra. Spun in mod natural deoarece AIM este o optiune ideala pentru companiile mici care au nevoie de conditii de listare flexibile. Pietele americane sunt, spre deosebire de AIM, mult mai mai exigente din punct de vedere al informatiior ce trebuie oferite investitorilor, in special dupa punerea in aplicare a legii Sarbanes-Oxley. Totusi, conform acestui studiu chiar si inainte de Sarbanes-Oxley, doar 25% din companiile listate pe AIM ar fi indeplinit conditiile de listare pe una din bursele americane.
In Statele Unite exista 5 mari burse de actiuni: NYSE, Nasdaq, AMEX, Pink Sheets si OTCBB. Nasdaq Capital Market reprezinta segmentul celor mai mici firme listate pe Nasdaq, dar chiar si acolo conditiile sunt stringente, dupa cum se poate observa citind cerintele minime de listare (pagina 11). Pe scurt, la Nasdaq capitalizarea minima a unei firme trebuie sa fie de 15 milioane dolari (sau minim $5 milioane capitalizare si $750.000 profit net). Folosind un parametru universal, cum ar multiplul de venituri, al unei companii din acelasi domeniu, si iau ca exemplu G4S, putem vedea ca valoarea de piata a companiei oscileaza in jurul 50% din veniturile anuale. Alte compani din domeniu au o valoare chiar mai mica de 50% si astfel pentru o companie cu venituri de 20 de milioane de Euro ajungem cu greu la o valoare totala a firmei care sa permita o listare pe Nasdaq.
COSTURILE ANUALE PENTRU MENTINEREA LISTARII LA BURSA
Chiar mai important decat valoarea firmei, o listare in Statele Unite nu vine fara dureri de cap. Mai exact, costurile totale de compliance, audit si raportari trimestriale sunt considerabile, dupa unele estimari depasind chiar $2 milioane pe an. In plus, analistii de pe piata de capital americana nu sunt chiar prietenosi cu firmele mici care au sediul in afara Statelor Unite pentur simplul motiv ca accesul la managementul companiei este ingreunat in mod semnificativ de barierele geografice iar lichiditatea unor astfel de companii lasa intotdeauna de dorit influentand astfel apetitul investitorilor. Un alt aspect interesant este faptul ca lipsa de pregatire a personalului romanesc pentru prepararea listarii la bursa nu face decat sa mareasca in mod considerabil costurile si durata pregatirii unei astfel de listari. Imi aduc aminte cand in 2007 compania RCS & RDS a incercat listarea la Londra prin intermdiul bancii UBS: lipsa unei intelegerii adecvate de catre patronat a conditiilor premergatoare listarii a prelungit momentul cheie pana cand a devenit prea tarziu.
VARIANTA REVERSE MERGER
O optiune posibila, in special in aceasta perioada, este varianta achizitionarii unei companii care este deja listata la una din bursele americane si listarea indirecta prin intermediul acestei subsidiare care ulterior urmeaza sa devina compania mama. Aceasta varianta poarta denumirea de “reverse merger“. Data fiind valoarea scazuta a multor companii publice in aceasta perioada , acest traseu ar putea deveni o varianta interesanta pentru cei care sunt dispusi sa cheltuie sumele necesare mentinerii standardelor de listare americane.
In ceea ce priveste investitiile facute de fonduri mutuale romanesti pe piete internationale, voi reveni intr-un viitor apropiat cu o discutie vizavi de plusurile si minusurile unor astfel de investitii.
