Wall-Street pe Facebook
Wall-Street pe Twitter
Wall-Street prin RSS
Primul a ajuns pentru ca trebuia cineva sa fie acolo sau eventual a fost numit printr-o relatie, cunostinte, fara o concurenta reala, pe postul respectiv... Sau poate a fost cel mai bun la momentul respectiv, insa nu a fost pregatit pentru a invata sa faca management si sa poata avea viziune de ansamblu, chiar daca era pe HR. Din pacate sef la HR se pune, de multe ori, cine e cel mai vechi la HR, nu neaparat cel care stie si ceva management.
Al doilea, trebuia sa aiba pregatire de management destul de buna pentru a putea face analiza respectiva. Sa stie putina contabilitate si sa aiba ceva cunostinte de generalizare si stabilire a unei strategii de dezvoltare pe termen lung a unui departament.
Ca o concluzie, directorul general are rapoartele in functie de cum isi angajeaza si cum isi educa si pregateste managerii din subordine. Si acestia la randul lor in jos similar.... Pentru ca daca la primul raport prost facut i-ar fi spus ce vrea de fapt si cam cum sa arate raportul, omul ala ar fi trebuit sa inteleaga ca ori invata sa faca lucrurile cum i se cer, ori nu va mai fi pe postul respectiv.
Insa daca directorul general nu se pricepea nici el prea mult ce sa ceara sau sa explice viziunea lui subalternilor, atunci e o problema.
Si nu vreau sa exclud cazurile in care subalternii stiu ce trebuie sa faca si cum dar din diverse motive (motivarea e deja un alt subiect) nu fac.
Oricum, articolul e foarte interesant, mai ales prin prisma comparatiei dintre cele 2 analize.
Trimis de Cristi la 9 Decembrie 2008, ora 12:01