suntem foarte tari la teorie, dar practica ne omoara

Observ ca la dat sfaturi, de regula, firmele de recrutare sunt cele mai tari. Adevarul este ca este cel mai usor mod: citesti in carti, dupa care te specializezi in citit in carti, si gata - marele specialist. Sunt curios: cate colective au fost conduse de acesti "specialisti"? Care a fost soarta celor recrutati si recomandati cu caldura, dar mai ales profesionalism de catre ei? Nu s-a inteles un lucru: acum, totul este pe repede inainte. Din pacate, de multe ori din motive obiective, pare ca unii sunt indragostiti de firma si nu se pot dezlipi de ea. Dar v-ati gandit ca pot fi si oameni, destul de putini, cei drept, care sa se gandeasca mai intai la cei din jur si apoi la ei? Ca datorita acestor oameni, care deseori sunt undeva in umbra, ceilalti stiu si au ceva de facut in fiecare zi (ca poate cateodata vin si la munca nu numai la servici)? Este foarte usor sa recomanzi, sa arati cu degetul s.a.m.d. Stiu, pentru ca am facut-o si eu cativa ani. Acum sunt eu in situatia acelora si credeti-ma, pana nu treci prin ele, nu intelegi - faci doar exercitiu de imaginatie. Cat despre comentariile gen "sefu' si cu x se ... simt bine impreuna", asta este o problema in primul rand a sefului, care ar trebui sa se retraga sau sa fie eliminat din carti. Dar asta parca este alt subiect. Cu stima, Romulus BADEA

Romulus are mare dreptate,putini sunt cei care muncesc adevarat...restul fac numai "valuri"

Mda,s-au inventat foarte multe meserii care nu produc nimic.Dintre acestia cei care se ocupa cu recrutarea de personal mi se par cei mai nefolositori.nu poti fi vanator de capete decit intr-un domeniu in care ai lucrat cel putin 5 ani si ai capatat anumite cunostiinte "tehnice..

Este adevarat, exista joburi unde rezultatele nu se masoara fizic, ci altfel.
Dar, exista unele persoane despre care se poate spune ca sunt adevarati "meseriasi" ca si recruiteri si head hunteri si ca aceasta arta o detin nu foarte multi. By the way, GB este un adevarat artizan, este de admirat stilul si franchetea.
PoAte de aceea, in peste 10 ani de (printre altele) intalniri cu diversi recruitori si agentii, singura imagine vizuala pe care am memorat-o a fost a dumnealui.
Un mic exemplu: imi amintesc, parca de prin 1999, cum a destins atmosfera de interviu printr-o simpla remarca legata de beckgroundul personal "prima facultate a lui GB era Fizica, dar s-a specializat mai tarziu".

Nu este o lauda falsa, iar eu nu sunt vreo cunostinta si nici nu lucrez in compania dumnealui.

Referitor la dragostea de firma, din pacate multi sefi te sufoca cu asa numita "mare familie" si cu team buldingurile care devin cu totul altceva decat ceea ce ar trebui.
Nu cred ca poti oferi dragoste firmei, insa cred in respect, constiinciozitate, loialitate normala si mult bun simt.

Problema este atat a "sefilor", cat si a angajatilor (daca un singut angajat isi spune opiniile deschis, iar seful il contrazice, majoritatea nu au coloana vertebrala de frica sa nu isi piarda joburile). Sigur, dupa, esti mentinut daca esti bun profesionist, dar atmosfera interna devine apasatoare.

Referitor la sefi si la modul cum isi petrec timpul, oare ce procent ii revine vietii personale, deoarece GB raspunde la mesaje pana si la ore de genul 21.40, sau poate este un workaholic...