Pierdem foarte mult

Evelina, scuza-ma dar nu-ti dau dreptate. Daca tara investeste in pregatirea mea, trebuie sa-mi asigure si un loc de munca decent. Fiecare este liber sa plece unde vrea si unde i se ofera conditii de munca mai bune.

Nu pot sa cred ca in Romania mai exista astfel de idei comuniste. Deci, daca am invatat la o scoala din Romania trebuie neaparat sa muncesc in Romania pentru restul vietii numai pentru ca statul mi-a platit educatia? Dar ganditi-va putin la salariile de mizerie pe care le primeste aici un inginer, sau un economist, sau orice om care a facut o facultate, sau un master si apoi trageti concluzii. Cine vrea sa stea in Romania cand in strainatate este mai apreciat si bine platit? Cu oameni care gandesc ca dumneavostra nu e de mirare ca toti tinerii pleaca. Si eu am plecat intai la facultate in SUA iar acum lucrez in Bruxelles, si sincer nu regret ca nu mai trebuie sa ma lovesc de mentalitati de gospodina geloasa.

Nu stiu daca este motivul bun ca statul investeste in educatia tinerilor. Dar cum ramane cu efortul lor de a invata, ei nu investesc? E vorba si de timpul lor, si de banii pe care ii dau pe tot felul de "facilitati"(transport, rechizite) deci castiga si statul care investeste in pregatirea lor. Faptul ca sunt tineri care invata creaza si locuri de munca, in comert, in transporturi, in invatament si chiar in productia de rechizite, asa cum este aceasta productie, mica sau mare. Si daca statul nu poate sa ofere acele locuri de munca pentru tineri, ce sa fac tinerii? Si nu numai statul, dar si firmele existente care au capital privat nu pot oferi acele castiguri de care au nevoie tinerii. Si daca ai oameni care sunt bine pregatiti si nu-i folosesti, ce mare bine faci in lume? Asa macar daca nu ne folosim noi, mai bine sa-i foloseasca altii si astfel se face progresul la nivel mondial.

Cred ca nu are rost sa ne alarmam. Este un fenomen specific unei uniuni economice in care piata muncii este deschisa. Inginerii sau economistii, vazand oportunitati de lucru in afara, pleaca, astfel incat se genereaza un echilibru pe piata muncii interne, solutionat pe masura ce economia creste, oferta de munca creste si salariile urmeaza aceeasi evolutie. Acum exista un deficit de forta de munca.
Exista doua variante: fie se intorc romanii, considerand ca nu merita efortul de a sta in strainatate pentru o diferenta salariala neimportanta, fie importam forta de munca din state terte.
Intr-adevar, problema educatiei sponsorizate de stat si ineficienta pentru natiune, datorita plecarilor, exista. Dar piata muncii este libera si noi nu ne putem permite sa pastram oamenii de valoare pe anumite segmente pentru ca NU EXISTA MOMENTAN oferte de munca pentru ei sau pentru diferentialul de remuneratie este suficient de motivant pentru ca ei sa plece.
Si, pe de alta parte, nu putem cere neaparat sa se mareasca taxele scolare, pentru ca invatamantul totusi nu este comparabil cu cel din US, UK, Canada etc., ci, mai degraba, intelectualii romani presteaza o munca ieftina si de calitate, dar ei castiga mai mult prin raportul dintre pret si calitate, decat NUMAI prin calitate; deci o crestere a taxelor ar fi nejustificata de valoarea adugata a invatamantului.

Nu e vorba de o mentalitate comunista, ci de o gandire de scoala de partid (Stefan Gheorghiu) pe care doamna in cauza a absolvit-o in tinerete.
Ce poti stii dumneata, doamna Evelina, ce inseamna a fi tanar in secolul XXI, cand pe vremea dumneata Nea� Nicu va dadea casa si job sigur, cu un salariu cu care la vremea respectiva se putea permite tot romanul sa mearga la munte sau la mare? Eu unul am fost nevoit sa las facultatea si sa emigrez ca sa-mi pot indeplini visul oricarui tanar de a avea o familie, o casa, etc. Faptul ca am emigrat sa stiti ca nu e o fericire, mie ca patriot imi lipsesc traditiile si prietenii adevarati pe care i-am lasat in urma. Sa stiti ca toti banii pe care ii castig aici nu-mi umplu golul din suflet. Sa va povestesc un fapt real: am emigrat acum 7 ani intr-o tara din Comunitatea Europeana, la varsta destul de frageda, la 22 de ani lasand facultatea de Med. Veterinara in anul 3. Datorita faptului ca nu am reusit sa-mi regularizez situatia vizatului(rezidenta de munca), nu am putut sa-mi vad familia; dupa 4 ani cand in sfarsit am obtinut rezidenta, revin cu mare dor sa-mi vad familia, parintii si un fratior care avrea doar 12 ani la plecarea mea; si, ce credeti ca mi-a strapuns inima? Am constat cu stupoare ca parintii imbatraneau pe zi ce trece, fratele imi era tot mai strein. Si acum intrebare: CREDETI CA A MERITAT TOT ACEST SACRIFICIU? Nu ar fi fost mai bine sa fi avut un job in Romania care sa-mi permita o viata decenta?
Doamna Evelina, dumnevoastra nu stiti ce inseamna sacrificiul. As putea sa jur ca sunteti tipica dama de casa careia i-a placut sa faca 1-2 plozi si s-o intretina sotul. Sa fim oameni seriosi si sa terminam cu aceste idei preconcepute de neocomunist.
Un cordial salut,
Cristian

Felicitari Cristian,
Mesajul tau reprezinta un semnal de alarma pentru intreaga societate romaneasca! Tu si cei mai multi din generatia ta sunteti exponentii unei generatii de sacrificiu care a trebuit sa suportele nesabuintele unor "lideri" care, in loc sa ofere populatiei sansa de a se bucura de o crestere sustenabila prin infrastructura, servicii, industrie eficienta etc ei in loc creasca pensiile de parca asta le va oferi oaza de soare celor care oricum nu se vor bucura de acei bani in plus datorita inflatiei din ce in ce mai pronuntate. Astfel de lucruri au condus la afluxul masiv de emigranti din anii 90 si tare mi-e teama ca se apropie inca un val daca nu se face ceva concret. O sa ajunga o garsoniera 200.000 de euro in stilul asta dar foarte putini tineri in tara care sa le cumpere. Tara asta ar da peste cap orice studiu sau statistica avand in vedere paradoxurile pe care le produce.
Salutari!