frica

Aveti perfecta dreptate si asta este valabil si in societatile foste de stat, actual privatizate, dar a caror conducere este provenita din vechile structuri securiste. Conducatori fara valoare, care au condus aceste societati comerciale catre distrugere si pentru care, disponibilizarile se fac fara a tine cont de nici un criteriu de valoare profesionala. Totul se reduce la filiera pilelor. Si atunci pe drept cuvant simti ca nu frica de a fi pedepsit atunci cand gresesti te demoralizeaza, ci combinatia frica - neincredere in actiunea managerului care nu are nici o logica in actiunile sale, decat aceea ca ii este indiferenta soarta viitoare a societatii comerciale pe care o conduce.

Vreau sa subliniez faptul, ca treci mai usor peste o concediere venita in urma unor greseli profesionale proprii, decat in urma uneia in care vezi si ti se spune in fata ca un coleg sau altul are pile si relatii care au intervenit pe langa manager, iar acesta nu are ce sa faca decat sa il dea afara pe cel care din pacate nu are asa ceva .

Dar asta e tara in care traim, iar "firmele private serioase " sunt foarte rare sau chiar lipsesc cu desavarsire, cel putin deocamdata si mi-ar pare tare bine sa ma insel.