pantalonii mov si palaria mov

Acest articol e ceva in genul "Palaria mov" discutata pe 121.ro, la mesajul din sticla. Acolo se spunea sa-ti iei inima in dinti, sa nu mai tii cont de parerile din jur si sa fii tu insuti. Ma bucur ca exista si o varianta masculina, cu pantaloni. Pentru ca fiecare dintre noi ar trebui, la un moment dat, sa fim noi insine si sa nu mai tinem cont de orice ne-ar "incorseta" libertatea de exprimare, indiferent de varsta.

Stimate Domn Butunoiu, Aveti foarte multa dreptate in ceea ce spuneti, iar exemplul Dvs. este mai mult decat elocvent (cel putin pentru mine). Sunt intru totul in asentimentul Dvs. Dar indraznesc sa va pun si Dvs. intrebarile pe care mi le pun "MIE" zilnic: Cum putem rezista printre oamenii cu care interactionam? Sentimentul meu este acela ca traiesc intr-o lume cupida, snoaba, unde se apreciaza DOAR brand-urile, "ambalajele" si denumirile de job pe care le ocupam in soc cu nume cat mai rezonante. Ce s-a intamplat cu sistemele de valori pe care le apreciam candva, cu principiile de viata, cu moralitatea? Dvs. mai vedeti onestitate, corectitudine, omenie? De multe ori ma simt "o neanteleasa", o ciudata!!!!! nu stiu. Eu sunt o persoana exuberanta, deschisa, altruista, vesela, nonconformista (in limitele bunului simt si al respectului reciproc), motive pentru care de f multe ori am fost privita ca o CIUDATA. Sau, sunt o femeie singura care creste singura doi copii, si majoritatea persoanelor din jurul meu (pe plan profesional si dar si personal) sunt TOT TIMPUL mirati sau mai corect spus STUPEFIATI de deschiderea mea ,de libertatea mea, pe care imi permit sa mi-o atribui si sa o manifest. Drept urmare pot spune cu tristete ca sunt o persoana singura. Din nou, NU STIU? exista standarde pe care un parinte, sau mai exact o mama sa le urmeze astfel incat sa se incadreze in grafic? Sau dupa care sa-si educe copii? Exista tipare de care eu nu am cunostinta? Sau haideti sa vb si pe plan profesional: de aprox. 3 luni stau pe site-uri de plasare forta de munca si nu reusesc sa obt. ceea ce imi doresc, ceea ce stiu sa fac si ceea ce as face cu pasiune si cu randament maxim. DE CE? pentru ca nu sunt buna? NU, pentru ca nu am experienta? NU, principalul factor eliminatoriu este acela ca nu am studii superioare. Si vin si Va intreb stimate domn Butunoiu, de ce ma duc la serviciu??? pentru ca am diploma de inginer si ma duc sa vand guma de mestecat, sau pentru ca ma duc sa-mi petrec 10h/zi pentru a lua chenzina la sfarsit de luna? Ce trebuie de fapt sa apreciem - calitatile persoanei, potentialul acesteia, beneficiile pe care le poate aduce in cadrul soc, sau ce? Si in concluzie, ce sa facem si cum sa facem noi, cei deschisi, liberi in gandire si comportament???????? sa ne izolam, sa ne fcem o lume a noastra, sa ne modelam dupa lumea in care traim? Aveti vreo sugestie?

asa e, chiar m-am regasit in articol.
dupa ce in ultimii 4 ani am fost "work-o-holic type", acum incerc sa ma reprofilez, numai ca treptat.., zi de zi acumulez cunostiinte despre domeniul in care vreau sa intru.
as vrea sa imbrac pantalonii mov, da nu pot imediat, am obligatii..