Ce ar fi fost daca....

Stimate Domnule Butunoiu,

Va multumesc pentru raspunsul acordat comentariului meu de data trecuta. Sincer, nici nu ma asteptam sa beneficiez de atita atentie din partea dvs. (acum comentariul meu a ajuns si in editorial).
Totusi consider ca nu trebuie judecate deciziile din trecut cu unitatile de masura de astazi. De ex. astazi nu poti avea un loc de munca bine platit daca nu cunosti o limba straina de circulatie internationala (nu conteaza ca nu ai un "certificat de calificare" la absolvirea liceului). Inainte de 1989 aveam in fabrica unde lucram 2 necalificati care terminasera liceul german (cunosteau germana la perfectie). Ei carau lazi, maturau, etc. in vreme ce eu (care la data respectiva nu cunosteam nici o limba straina) eram electronist si lucram in halat alb.
Ce ar fi fost daca....mi-as fi urmat vocatia: as fi facut un liceu de filologie-istorie (asa se numeau inainte de 1989) si poate facultatea de istorie. As fi devenit un modest profesoras intr-un colt de tara. As fi fost mai fericit ? Nu prea cred.
Am ales un drum in viata tinind cont de anumite conjuncturi social-economice (inginerii erau printre cei mai cautati si bine platiti oameni inainte de 1989 - in plus , lucrau in marile orase, nu la tara). Daca te duceai la seral (desi plateai un tribut greu d.p.d.v. personal) NU capatai repartitie, deci puteai sa ramii in Bucuresti. Nu mai pun la socoteala faptul ca salariul reprezenta "bani de buzunar" ceea ce iarasi nu era de neglijat. Experienta de viata..... seralistii aveau mai multa decit studentii de la zi. La terminarea facultatii, in vreme ce absolventii de la zi abia se dezmeticeau in viata reala un absolvent de la seral era "ca pestele in apa" in procesul de productie. Profesorii ne spuneau: "cei de la seral ajung mai repede directori". Realitatea actuala le-a dat dreptate.
Cit despre cultura enciclopedica... sa fim seriosi. Depinde de fiecare individ cit de mult citeste, cu cine se insoteste, ce mediu de lucru are, ce motivatie de a se autodepasi, etc.
Cum se prezinta.... iarasi este discutabil. Trebuie putina teorie (sa o citeasca macar pe Letitia Baldridge - Codul bunelor maniere in afaceri si ar fi suficient) si multa practica. Oamenii de vanzari sau cei care au venit in contact cu publicul au invatat "pe propria piele" cum sa se imbrace (de ex. cureaua de la ceas asortata cu cea de la pantaloni si cu pantofii), cum si cind sa vorbeasca, ce sa vorbeasca, etc.
Referitor la "ce ar fi fost daca..." cred ca nu este tarziu niciodata sa stam macar o ora - doua in week-end sa ne punem o astfel de intrebare. Pe mine ma ajuta sa-mi corijez anumite deficiente si sa "vad/compar" diferite variante.

Pentru multi tineri este foarte greu sa aleaga libertatea si luxul de a nu munci. Stomacul strange, se cere experienta la orice angajare iar viata sociala presupune niste monede cu care sa-ti achiti notele de plata... Nu mai merge nimeni in parc la plimbare...
E adevarat ca ar fi bine sa profite de anii de studiu in sensul dezvoltarii personale si a " trairii vietii", dar multi copii nu-si permit asta si din pacate parintii ii imping in aceasta directie - "sa munceasca si ei sa vada ce greu se castiga banii ...".
Ceea ce era inainte de 89, din fericire, nu se mai poate repeta. Daca imi aratati un vorbitor excelent de limba germana care nu castiga minim 10 salarii medii pe economie..... il recomand eu undeva.
Neparticiparea la seminarii si cursuri are o importanta cruciala la un angajator care va folosi proaspatul absolvent in domeniul in care s-a pregatit si la nivelul la care a absolvit. Daca va intra in call-centere si agent in vanzari poate sa nic nu dea pe la facultate, 12 clase sunt arhi-suficiente.


G. MATARANGA