Cine-i vinovat ?

Ai perfecta dreptate: d-nul Isarescu, el insusi prim-ministru intr-un timp, nu spune ce masuri a luat pentru a stopa milioanele de romani sa plece pentru venituri decente inafara tarii lor. Una din masuri ar fi (fost) relaxarea fiscala cu privire la salarii, o simpla socoteala pe care nici o guvernare nu a facut-o: cu cat mai multi care muncesc cu atat mai multi bani de impozitat. Si asa, vom ramane tot mai putini care muncim/producem ceva aici, tot noi urmand sa suportam in continuare si dureroasa "revenire" despre care pomeneste dl. Isarescu. Criza de forta de munca instruita este o realitate pe care o traim si care doare inaintea celei anuntate de dl. Isarescu. Sa intelegem ca tot romanul este de vina ca a indraznit sa faca ceva sa traiasca putin mai bine in tara lui? Ne poate invata cineva cum sa traiesti cand vezi in jurul tau lucruri care iti pot face viata decenta (cum poate fi frumoasa cu credite pe cap?) si care sunt intangibile fara un credit?
Pe de alta parte exista politici de sprijinire si stimulare a exporturilor romanesti?
Ce alte "dureri" ne mai pregatiti?

Legatura cu absenteismul la votul pentru referendum imi vine la mare indemana. Aveam o sansa sa alegem un om, nu o clica. Cunosc dezamagirea, dar nu putem sa ne resemnam, avem o putere pe care nu o exercitam din ignoranta.
Ne meritam soarta.

Hai sa vedem daca are dreptate sau nu. Sa facem un calcul simplu la nivelul unei firme. Presupunem ca avem nivel de salariu pe angajat de 500Euro si o productivitate de 3000Euro/angajat, in momentul in care se mareste salariul angajatului banii respectivi trebuie luati de undeva. Avem doua variante: cresterea pretului cu consecinte in inflatie (daca toti cresc preturile pt. a putea da salarii mai mari practic ne pacalim singuri deoarece castigi mai mult dar puterea de cumparare e aceeasi)plus riscul de a nu pastra acelasi volum de vanzari rezultand necesitatea restrangerii activitatii sau micsorarea numarului de angajati (practic prin micsorarea numarului de angajati fortam cresterea productivitatii pe angajat) si varianta doi (cea care ar fi normala) cresterea productivitatii muncii cu acelasi coeficient cu care creste si salariu (practic cresterea salariala ar trebui sa urmeze unei cresteri a productivitatii muncii). Aceasta este de fapt principala cauza a situatiei in care ne aflam, cresterile de salarii nesustinute de o crestere a productivitatii (cerem salarii mai mari dar nu analizam sa vedem deca avem "dreptul", daca avem de ce sa le cerem, nu este suficient sa spunem ca ne trebuie banii pt. o casa, masina sau mai stiu eu ce alt bun pe care ni-l dorim).
Acelast lucru se transmite si la nivel macroeconomic. Economia nationala putem sa o gandim tot ca pe o firma care produce echivalent cu PIB. Ca sa obtina acest PIB interactioneaza cu celelalte economii de la care cumpara de o anumita valoare si carora le vinde de o anumita valoare. In momentul in care cumperi mai mult decat vinzi apare acest deficit de cont curent, valoarea exporturilor mai mica decat cea a importurilor. Acest lucru se suprapune la ora actuala cu faptul ca din 2003 noi consumam mai mult cu 2% decat producem, cu alte cuvinde mergem in pierdere. Credeti ca o firma poate rezista pe piata in conditiile in care cheltuielile sunt mai mari decat veniturile? Eu cred ca nu. Acum inca putem acoperii acest 2% prin credite externe, credite care vor fi din ce in ce mai greu de obtinut deoarece "garantiile" pt. ele vor fi din ce in ce mai mici (vezi rating-ul de tara)=> conditiile de creditare se vor modifica, dobanzile vor creste gradul de indatorare creste.
Concluziile ar fi ca, atat la nivel de firma, cat si la nivel de economie nationala trebuie sa crestem intai productivitatea, sa "scapam" de acest 2% (sa producem mai mult decat cheltuim, sa trecem pe profit) si deabia dupa aceea sunt posibile si cresterile salariale. Stiu e dureros cand iti doresti ceva si n-ai din ce sa-l iei, dar trebuie evitat, la nivel de economie nationala, fenomenul, care exista la nivelul populatiei, de a cumpara pe credit si de a nu avea mai tarziu din ce sa platesti acel credit (sunt cunoscute statisticile privitoare la numarul de romani care au credite pt. bunuri de larg consum si sunt in imposibilitatea de a le plati). Cu alte cuvinte daca vrem sa o ducem mai bine hai sa punem si umarul la treaba si fiecare acolo la locul de munca sa ne facem treaba cum trebuie sa incercam sa imbunatatim ceva sa crestem valoarea adaugata de fiecare prin activitatea pe care o depunem si rezultatele nu vor intarzia sa apara, altfel... ne meritam soarta.