Comentarii pe articolul Cum controleaza PR-istii romani situatiile de criza


Da sau Nu

A P la 24 Septembrie 2007, ora 21:14
Da sau Nu
Comentariul meu pleaca de la o realitate: nu mai consum produse Danone, desi eram un client fidel al produselor purtand respectiva eticheta. Merg in magazine, privesc borcanasele frumos etichetate, verific data expirarii, citesc cu scrupulozitate lista substantelor continute si fluturasii publicitari care ma asigura ca totul este OK si... trec mai departe, alegand un produs de la o firma concurenta. Am citit mai sus diverse puncte de vedere cu privire la managementul crizei prin care a trecut aceasta companie - de altfel foarte respectabila. Pe mine insa, ceea ce m-a facut sa renunt la produsele marcii cu pricina (remarcati, am zis "produsele" si nu doar "iaurtul cu fructe") a fost un comentariu citit aiurea, pe un forum. Acolo, un cetatean plin de naduf, punea o intrebare a carei logica mi-a modificat comportamentul alimentar. Zicea dansul: "Auzi domnule, concentratia de dioxina este mult sub limitele admise legal... Dar de ce, Doamne iarta-ma, trebuie sa existe fie si acele urme de substanta otravitoare in borcanul din care mananc eu si copiii mei? De ce nu fac iaurtul din produse naturale, fara atatia aditivi?" Sunt convins ca un manager implicat in productia de iaurt mi-ar spune ca productivitatea creste, retururile sunt mult mai rare, pretul scade, piata explodeaza, etc. Cu toate acestea eu i-as replica scurt si cinic: pe mine nu ma intereseaza nimic din toate acestea pentru ca eu sunt consumator si nu actionar al firmei dumneavoastra ! Vreau sa consum produse naturale, cu gust natural, cu aroma naturala! A fost necesara poate aceasta criza pentru a ne ajuta sa dam glas unei nemultumiri ce zacea de mult pe buzele consumatorilor. Caci - nu-i asa - toti ne plangem de multa vreme ca merele nu mai sunt mere, ca branza nu mai e branza, ca friptura nu mai e friptura. Consumam ceva ce incepe sa semene tot mai hidos cu pastilele contra foamei; Rafinamentele alimentare le realizam nu cu verdeturile si radacinoasele din curtea bunicii, ci cu prafuri din plicuri ce poarta fraudulos numele unor corespondenti animali si vegetali; Produsele sunt din ce in ce mai mici, iar ambalajele din ce in ce mai mari si mai complicate (apropo, acum eu "produc" aproximativ de 2 ori mai multe deseuri din categoria ambalaje alimentare fata de sfarsitul anilor '90, desi nu m-am ingrasat prea mult). Solutia problemei trebuie sa poarte marca sinceritatii. Mai avem sau nu dreptul sa consumam alimente veritabile? Da? Nu?
Maria Miruna Trufin la 25 Septembrie 2007, ora 11:24
In sfarsit punctul pe 'i' AP! De fapt exact despre asta e vorba, dar iata ca, din pacate, prea putini sunt cei care observa monstruozitatea impachetata in advertising: toate's ca la mama acasa, proaspete, acum culese de pe campiile chimiei (industriale, of course). Si fiindca cei atenti sunt atat de putini si, pe de alta parte, exista o piata de cam 6 mld. de oameni (daca nu mai mult) carora li se face foame in fiecare zi, practic nu conteaza ce pun ei acolo in mancare, atata timp cat se vinde si omu' nu moare in secunda 2. De fapt e o ecuatie simpla, rasarita din gandirea tip "scopul scuza mijloacele" si, nu in ultima instanta, din lacomie. Dar suntem prea ocupati ca sa mai observam detalii :D

  Inapoi la articolul Cum controleaza PR-istii romani situatiile de criza

Setari Cookie-uri