Printre cuvinte

Dobinda atractiva practicata in Romania a atras banii bancilor straine catre noi. A urmat o dezvoltare exploziva a bancilor si acum ....trezirea la realitate : oamenii nu mai pot platii, bancile sunt expuse destul de mult si in plus ponderea activitatii lor in Romania e destul de insemnata. Ori, cum activele bancilor sunt datoriile noastre, daca noi nu platim - si in special daca garantiile depuse nu sunt suficiente - bancile practic sunt expuse. Ministrul de finante austriac a cerut practic ca Romania sa participe la planul de redresare al bancilor austriece, cu o proportie similara cu ponderea sectorului romanesc al acestor banci. Este corect si moral ? Este necesar ? Daca le ajutam, luam din banul public. Merita ? Are Romania vreun interes sa le sustina sau prefera sa astepte falimentul lor si sa preia un pachet majoritar, urmind sa le capitalizeze, evident tot din banul public, cel mai probabil din obligatiuni. Vom fi indiferenti, parteneri corecti sau oportunisti ? Vom vedea in urmatoarele saptamini. Oricum un faliment al Erste si BCR ar afecta puternic SIF urile dar nu numai. Probabil ca echilibrul financiar fragil al tarii s-ar rupe, cu consecinte foarte grave. Ar jubila segmentul francez, grecesc si italian al bancilor, dar care nici unul nu sta mai bine. Nu se va ajunge totusi la dificultati si cu siguranta ca guvernul roman va participa intr-un fel sau altul la proces, insa dupa ce se vor fi epuizat toate procedurile specifice de convingere atit de bine cunoscute.
Rezulta deci ca pina la urma abordarea ministrului Proll a fost gresita : trebuia sa nu pirasca in presa guvernu roman. La noi aproape toti oamenii pot fi coruptibili si ca atare ii era mai usor ministrului sa relationeze altfel cu factorii de decizie. O ungere pe ici pe colo, o casatorie intre copii unor boieri din cele doua tari (asa cum imperiul habsburgic stia sa o faca atit de bine) sau alte tehnici mult mai rafinate decit aceasta piriciune in presa. Din pacate nici redactia WS nu a inteles riscul unui astfel de articol
Piriciunea in sine a deschis cutia pandorei, punind pe jar cititorii si nu numai.....