Relansarea economica franata de impozitul forfetar

In conditiile de criza resimtite de economia romaneasca, institutiilor specializate ale statului le revine rolul principal. Actele juridice ce trebuiesc sa fie "sistem de acte juridice" cu toate intercorelariile, interdependentele si mai ales efectele lor, influenteaza pozitiv sau negativ, pe termen scurt sau mediu, economia nationala si mediul de afaceri.
Impozitul forfetar este o masura luata pripit.
In goana dupa surse bugetare, guvernul uita un vechi proverb romanesc cu aplicabilitate profunda si in management: "unde dai si unde crapa!".
O firma indiferent de profilul ei de activitate trebuie privita ca un subsistem al sistemului economic national. Microeconomicul desi este inclus in macroeconomic, are influente deosebite asupra acestuia, influente care uneori sunt imposibil de a fi cuantificate.
Inputul unei firme includ atat cheltuielile de natura materiala (costuri cu materii prime, materiale, produse semifinite, produse finite etc), cheltuieli cu manopera (directa, taxele si impozitele salariale) cat si cheltuieli de functionare (asa numitele cheltuieli indirecte). Aceste cheltuieli sunt efectuate pentru insasi existenta procesului de productie, urman a fi recuperate prin valorificarea produselor finite sau serviciilor prestate, in final rezultand profitul.
Obtinerea profitului este conditia sine qua non a insasi existentei unei activitati economice.
Ca orice plusvaloare, acesta trebuie impozitat de catre stat.
In conditii de concurenta loiala pe piata si efectul actiunii legilor obiective ale pietii, pretul unitar al unui produs finit sau valoarea unui serviciu prestat are anumite limite pe care guvernul indiferent de natura sa politica, nu poate sa le impuna in totalitate.
Recunoasterea in proportie mai mare sau mai mica a cheltuielilor efectuate anterior de catre o firma, se realizeaza pe piata sub actiunea legilor pietii si in nici-un caz prin masuri restrictive luate de una sau alta din institutiile statului.
Prin aplicarea legii impozitului forfetar, se impune un impozit minim pe care o firma trebuie sa il plateasca fiscului de 2% din veniturile realizate daca prin aplicarea cotei de 16% aplicata profitului brut realizat, valoarea absoluta a cotei de 16% este mai mica decat valoarea absoluta a cotei de 2%.
Practic, conditia de echilibru impusa este cota de profit brut (inainte de impozitare) sa fie de 14,29% din totalul cheltuielilor firmei.
Nu in toate domeniile si in mai ales in perioada de criza, acest procent sau superior acestuia poate fi realizat.
Multe sunt domeniile economice in care profitul inainte de impozitare, deci dup scaderea tuturor cheltuielilor, este in cota mai mica decat valoarea de echilibru de 14,29%.
Si atunci, aplicandu-se impozitul forfetar, firma mai suporta o cheltuiala in plus logic comparata cu feudalul bir al "fumaritului".
Reactia unei firme este imediata: se reduc costurile cu personalul (se mareste numarul somerilor), se reduc anumite costuri de functionare (cele mai afectate fiind investitiile IT si publicitate). Indirect statul castiga 1 leu la momentul t1 dar pierde 2 lei la momentul t2. Noii someri trebuie sa primeasca ajutor de somaj, nu mai platesc cotele de impozit pe venituri de salariala,CAS si CASS, firma nu mai are pentru cine si de ce sa mai plateasca impozitele salariale ce ii revin. Pe orizontala, prin reducerea investitiilor in IT si publicitate, firmele din aceste domenii isi reduc si ele personalul (implicit scad veniturile bugetare rezultate prin activitatea in aceste domenii).
Per total bugetul statului pierde mai mult decat a castigat!
"Cireasa de pe tort" vine ulterior. Daca tot trebuie sa plateasca 2% din veniturile realizate si contabilizate, multe din firme isi vor limita si inregistrarile contabile. Colectarea TVA-ului la buget va avea de suferit imediat, bugetul statului colectand doar atat cat o firma va dori sa plateasca, adica cat mai putin, cu tendinta de 2% din veniturile contabilizate.
Economia neagra se va dezvolta iar bugetul statului va avea de suferit.
Platile in numerar fara documente vor deveni dominante si generalizate, la randul lor bancile reducandu-si veniturile din comisioane si speze bancare. Si ele la randul lor vor contribui cu sume mai mici la buget prin scaderea veniturilor deci si veniturile la bugetul de stat reiesite din sfera bancara se vor diminua considerabil.
Si atunci se atinge un punct critic ce poate avea efecte negative necomensurabile si deloc cuantificabile in timp.
Este obiectiv necesara asigurarea unor resurse stabile si, mai ales, in crestere ale bugetului de stat.
Aceste venituri sunt sursa investitiilor in educatie, sanatate, infrastructura, aparare, interne etc.
Dar de la a recurge la masuri restrictive pentru firmele care isi desfasoara corect activitatea in loc sa fie combatuta evaziunea fiscala, este o racila economica grava, daca nu cumva sunt si alte interese la mijloc.
De la "caracatita graului", la "mafia proumbului" si a pietelor agroalimentare, de la colectarea fierului vechi la engrourile de tip "Europa" de comercializare en-gros a "chinezariilor" si "arabismelor" de contrabanda si de calitate indoelnica, sunt destule domenii in care prin actiunea concertata a institutiilor statului, veniturile bugetare ar avea mult mai mult de castigat.
Firmele corecte ar trebui incurajate
1.sa faca investitii care aduc direct sau indirect venituri la buget prin scutirea de impozit pe profitul reinvestit (o solutie benefica atat pentru agentul economic cat si pentru bugetul statului);
2. eliminarea birocratiei si conditiilor aberante de obtinere a garantiiilor bancare pentru atragerea fondurilor structurale (acestea in loc sa fie atrase, sa fie valorificate si sa produca, sunt returnate anual inclusiv cu penalizarile pe care statul roman trebuie sa le suporte pentru neutilizarea lor!),
3.instituirea impozitarii tip grila in functie de cifrele de afaceri anuale;
4.incadrarea in categoria "scutit de impozit" a actiunilor de reinvestire a profitului realizat in domenii precum educatia si sanatatea (se incadreaza donatiile, bursele, investitiile in echipamente si aparatura );
5.conditii clare din punct de vedere fiscal si calitativ pentru functionarea pietelor agroalimentare si engrourilor de tip "Europa";
6.sistem de control si investigatii incepand din vami si terminand cu livrarile mic gros;
7.echipe mixte de control OPC - reprezentanti MF.
Sunt doar cateva din solutii care sa creeze un mediu sanatos afacerilor din Romania.
Numai existenta unui mediu sanatos, stabil, cu o legislatie coerenta si neinterpretativa va atrage investiile autohtone si straine in economie.
Pana atunci riscam descresteri economice rezultate a unei lupte surde intre stat si agentii economici, cu efecte socio-economice greu de estimat.

Sunt perfect de acord cu Gabriel.
Institutiile statului ar trebui sa stimuleze economia deja contractata excesiv, prin oferirea de avantaje fiscale pentru atragerea investitiilor si a lichiditatilor in piata. In schimb ele nu fac decat sa duca la o reducere a activitatii IMM-urilor (coloana vertebrala a oricarei economii capitaliste) si o incurajare a pietei negre, care va inflori extraordinar in aceasta perioada.
Pot chiar sa dau un prieten ca exemplu. A avut o firma de design grafic pe care a fost nevoit sa o inchida deoarece plata impozitelor, a contabilei, etc. ajungea sa fie de multe ori mai mare decat incasarile. Asa ca acum cand este sunat de un "client" ii spune un pret mai mic (care nu contine TVA si in care nu sunt incluse celelalte cheltuieli care le avea cu firma) si ii precizeaza ca nu are posibilitatea de a elibera factura. Surprinzator, pana acum doar un sigur client avea "nevoie neaparata" de factura. Mai putina bataie de cap pentru el, pret mai mic pentru client, toata lumea e fericita.
Asa o sa infloresca piata neagra in toate domeniile si oameni care incercau sa faca un ban cinstit vor fi NEVOITI sa renunte la astfel de "idealisme".
In schimb o politica de stimulare a investitiilor ar fi putut avea efectul contrar: aducerea unei parti a industriei subterane la suprafata.
In plus, aberant mi se pare faptul ca impozitul forfetar se aplica si MICROINTREPRINDERILOR, care oricum erau impozitate PE CIFRA DE AFACERI, nu pe profit.
Bani pentru bugetul de stat s-ar gasi doar uitandu-ne la cheltuielile excesive si complet inutile din urma, facute de niste persoane cu putere de decizie doar pentru a beneficia de comisioane grase din partea firmelor de la care achizitionau.
Spre exemplu stiu cazul unui ispectorat teritorial in constructii care anul trecut avea 8 masini si 2 soferi (numarul total al angajatilor fiind de numai 15). De asemena, anual, toti angajatii, primeau laptopuri si telefoane mobile noi, multi dintre ei insa nestiind sa le foloseasca bine nici pe cele vechi (cam 10 dintre angajati avand peste 50 de ani). Sa nu mai vorbim de faptul ca sefii parca sunt alesi pe spranceana dintre cei mai incompetenti, singurul lor atu fiind faptul ca sunt membrii de partid.
Ganditi-va insa ca de acelasi tratament au beneficiat inspectoratele din toate orasele tarii si mai ganditi-va ca in afara de inspectoratul in constructii mai sunt 100 de inspectorate, si in afara de inspectorate mai sunt 1000 de alte institutii ale statului, fiecare cu reprezentantii lor locali, etc. Se ajunge astfel la niste sume inimaginabile cheltuite complet aiurea, si care acum trebuiesc suportate de micii intreprinzatori.
Colac peste pupaza insa, acum, in mijlocul crizei, solutia lor pentru atragerea de bani la buget este injumatatirea salariilor bietilor inspectori, care oricum nu si-au dorit niciodata acele laptopuri, telefoane mobile, sau masini. Pentru ei unul din fiecare era de ajuns.
Deci, in timp de guvernatorul BNR vorbeste de stimularea investitiilor si o crestere economica sanatoasa, legiuitorii iau decizii in favoarea contractarii economiei. Cateodata ma intreb de ce mai avem banca centrala ca oricum nu asculta nimeni de ea. Si e pacat, ca acolo sunt niste oameni foarte competenti si bine instruiti. (putem sa ne dam seama doar uitandu-ne la procesul foarte complex si strict de angajare pentru posturile scoase de BNR)