o asteptata retragere

am urmarit cu oarecare curiozitate punctele de vedere exprimate de Radu Duda. foarte nepotrivit rolul pe care si-l asuma prin alianta, acela de principe, si ceea ce dorea domnia-sa sa davina, presedinte-principe.

cel mai tare m-a amuzat cum candidatul de pana mai azi reusea sa iasa din clinciuri, impartind ceea ce este de demnitatea domniei-sale de a spune si a face, si ceea ce nu. pus in fata unor astfel de optiuni, in care mai degraba nu se raspundea decat se gasea un raspuns intrebarilor, reporterul s-a vazut nevoit sa dea din umeri. era nevoie sa priceapa si ascultatorul ca un viitor principe-presedinte poate cateodata sa dea raspunsuri, alteori discutia de petrece intre domnia-sa si o instanta superioara, eventual dumnezeu.

radu duda, de cand i se spune principe are o anumita morga. care nu se pootriveste cu cea a unui presedinte. bine ca si-a dat seama din timp. da' gresesc, parca spunea tot el ca de fapt nu ar dori sa castige, ci sa faca mai cunoascuta casa regala, din care, prin alianta, nu prin sange, face acum parte.