Comentarii pe articolul Un restaurant pe saptamana cu George Butunoiu: Capricciosa

Obsesia scaunelor si a spatiului

Emil Ilea la 5 Aprilie 2008, ora 11:37
Obsesia scaunelor si a spatiului
Domnule Butunoiu, va citesc de catva timp relatarile privind cele traite prin restaurantele bucurestene. Marturisesc ca sunt de acord cu dumneavoastra in majoritatea cazurilor descrise, a aprecierilor critice si a argumentelor folosite. Constat insa ca referitor la "Indicele de folosire a spatiului", punctele noastre de vedere difera mult. Primul lucru care m-a frapat dupa 1989, inca de la primele calatorii facute in strainatate, a fost aparenta zgircenie a spatiului oferit clientului la masa, in comparatie cu "luxul" de la noi. Am avut tot timpul sa meditez in ultimii 18 ani si sa discut cu numerosi profesionisti si clienti de diferite nationalitati, cultura sau putere de cumparare. Risipa de spatiu nu este privita cu ochi buni de nimeni (inclusiv de catre clienti), mai putin in tarile fost comuniste, unde "spatiul" continua sa fie batjocorit. Eficienta economica nu a fost in vederile comuniste. Ne-am obisnuit sa fim insensibili la acest indicator ("profit pe metru patrat amenajat") pt. ca spatiul a fost furat de la fostii proprietari... si administrat prost de gestionarii statului. Acum, "neatentia" aceasta se prelungeste in mentalitatea capitalista romanesca de azi. CUM RELATATI? Subiectiv! Ar fi bine sa stabiliti un mod de lucru, in care sa ii judecati pe toti dupa un algoritm fix, cu criterii clare. Si sa lasati deoparte comparatiile cu alte restaurante, pentru ca banuiesc ca nu doriti sa fiti pentru unii muma si pentru altii ciuma, ci doriti sa lasati impresia unei persoane corecte, cu principii si nepartinitoare... Daca dorit sa glosam in continuare, va astept la [eig_ro@yahoo.com]
George Butunoiu la 8 Aprilie 2008, ora 00:15
Draga Emil, ai dreptate, sunt subiectiv si am spus asta de cate ori am avut ocazia ca raspuns la comentariile facute la celelalte articole. Chiar in text am scris, cat de explicit am putut, ca prietenilor mei le-a placut foarte mult ceea ce pentru mine a fost, mai degraba, un chin. Prin urmare, tot ce scriu eu despre aceste restaurante trebuie luat strict ca experienta PERSONALA a lui GB, si nu ca o evaluare sau ca o recomandare.

Referitor la inghesuiala din unele restaurante: imi place si mie sa merg la bistrouri sau la carciumi unde se mananca "studenteste / a la Vama Veche" si unde inghesuiala face chiar parte din atmosfera, ar putea parea chiar deplasat sa fie altfel. De asemenea, in micile restaurante irlendeze (au un nume aparte, nu-l mai stiu) sau in berariile germane in care stai pe banci de lemn si te faci "frate" cu vecinul de alaturi, pentru 2-3 ore, e normal (si foarte bine) sa fie asa. Insa acolo ai bere si cateva feluri de carnati, eventual o fiertura, doua, si atat, nu un meniu de 16 pagini cu feluri de mancare pe care le gasesti si intr-un mare restaurant de lux din Roma, de exemplu. Asta mi s-a parut mie disonant, si m-am simtit obligat sa semnalez.

M-am straduit sa nu fac comparatii intre restaurante atunci cand scriu despre unul anume. Am vorbit doar despre niste chelneri, si asta intr-o nota foarte pozitiva, care nu incalca "regula". O sa recitesc ce am scris si o sa fiu mai atent in viitor. Multumesc, oricum, pentru observatii!

GB

  Inapoi la articolul Un restaurant pe saptamana cu George Butunoiu: Capricciosa

Setari Cookie-uri