"Există două moduri de a-ți face o profesie din politică: fie să trăiești pentru politică fie, bunăoară, din politică. Aceste contrarii nu se exclud însă total. De regulă, se fac mai degrabă ambele lucruri deodată, cel puțin pe plan spiritual, dar de cele mai multe ori și pe plan material. Cel ce trăiește pentru politică, trăiește lăuntric din asta, fie că o face din pura plăcere de a poseda puterea pe care o exercită, fie că își susține echilibrul interior și respectul de sine din conștiența faptului că viața sa capătă sens fiind pusă în slujba unei cauze. In această privință, a vieții interioare, orice om serios care trăiește pentru o cauză, trăiește, desigur, și din acea cauză. Distincția făcută mai sus se referă, așadar, mai degrabă la aspectul exterior al situației, la aspectul economic. Din politică, din profesia de om politic, trăiește cel ce caută să facă din aceasta o sursă permanentă de venituri, iar pentru politică, cel în cazul căruia nu poate fi vorba de așa ceva. Pentru ca cineva, în acest sens economic, să poată trăi pentru politică, trebuie să fie îndeplinite - în cadrul unui regim bazat pe proprietatea privată - câteva condiții, dacă vreți, foarte banale: omul respectiv trebuie, într-o situație normală, să fie independent de veniturile pe care politica i le-ar putea aduce. Adică, pur și simplu: trebuie să aibă avere sau să aibă o situație care-i asigură venituri îndestulătoare. Așa stau lucrurile într-o situație normală."
Dar ca sa avem o situatie normala, adica o clasa politica independenta de veniturile pe care politica i le-ar putea aduce, presupune mult timp. Se spune ca procesul dureaza cat ii trebuie gazonului englezesc sa ajunga la forma lui deplina, adica cam 300 de ani.
Trimis de Agabrian Mircea la 7 Octombrie 2009, ora 10:20