Comentarii pe articolul INTERVIU: Ce a invatat din criza Florin Talpes, seful Softwin


Si daca...

Andreea la 8 Aprilie 2010, ora 12:15
"Daca iau pe cineva, care este tabula rasa si care nici nu poate sa invete, dar se plange din primele doua ore ca este greu, atunci nu ai sanse de reusita cu un astfel de angajat"

Asta e doar replica generala datorata angajatorilor neseriosi. Cu siguranta fiind in numar mult mai mare decat angajatii neseriosi, cei din urma sunt impulsionati sa nu isi mai dea silinta si sa nu mai doreasca sa nu se planga ca e greu. "Greu" este doar raportat la nivelul salarizarii, la nivelul efortului depus fata de rasplata primita.
Conceptia tinerilor din romania este de multe ori gresita, dar cand stii ca faci sacrificii sa supravietuiesti pe parcursul celor 4 ani de facultate, mai apoi inca 1,5 de master/specializare, apoi umbli prin interviuri inca 2-3 luni (pana sa faci un compromis, nu pana gasesti ceva multumitor), ti se propun salarii de 700 lei + beneficii "garantate" de minim 1000 euro si intr-un final, istovit de foame accepti un salariu de 1200 lei, mintindu-te ca te vei descurca.. e doar inceputul si nimeni nu porneste de "sus". In plus, la asa salariu, iti spui ca macar nivelul stresului nu va fi atat de mare.. doar trebuie sa fie raportat la salariu.. ca nu esti manager incat sa nu poti dormi noaptea de stres..

Din imprumuturi iti cumperi haine "office" si iti faci un abonament la RATB si iti spui ca la primul salariu ii vei da inapoi. Iti dai silinta sa faci totul la nivel 200%, sa nu ti se poata reprosa nimic.. si poate.. de ce nu? sa vina si ziua in care sa fii promovat.

La primul salariu, ai datorii de vreo 700 lei (tinuta office), chiria, intretinerea, mancarea si alte cheltuieli minore.. Toate ajung pe la 2500 lei, asa ca iar te imprumuti pana la urmatorul salariu. Acesta este deja compromis.

Nivelul muncii, implicit al stresului creste, caci de !.. esti atat de bun in momentul de fata incat nu se mai poate lipsi nimeni de tine. Simti ca nu mai rezisti mult si iti spui ca esti dispus sa accepti stresul asta, dar macar 2-300 lei sa ti se adauge la salariu. Cu frica in san ajungi la angajator si ii ceri marirea salariului. Printr-o ploaie de complimente auzi si raspunsul "nu acum". Te superi si iti cauti un alt job. Intr-adevar, in urma unui interviu la care ai dat tot ce ai avut mai bun in tine, ti se propune un salariu de 1400 lei, urmand ca in cateva luni sa ti se mareasca salariul asta de "entry level". Cu toate ca suma cheltuielilor tale lunare este de 2500 lei, mai programezi cateva imprumuturi pentru urmatoarele salarii. La jobul nou, fiindca deja castigi 1400 lei, e si mai mult stres, iar banii nu-ti ajung nici macar de un calmogen.

Cand intr-un final iti rezervi 20 lei pt.calmogenul ala atat de important deja nu iti mai pasa daca cineva te vede "tabula rasa" sau daca te plangi ca e greu..

E un cerc vicios din care daca angajatorul nu face primul pas, angajatul nu va reusi niciodata sa atinga maximul.

Dar va uram succes !

Noi, tinerii....

  Inapoi la articolul INTERVIU: Ce a invatat din criza Florin Talpes, seful Softwin

Setari Cookie-uri