Bucurestenii si restaurantele lor

Marius Ceausu se pare ca are dreptate. Tot ce este scris pe acest site sunt niste pareri personale ale lui George Butunoiu. Si asa este si normal. Ca unora le place sau nu, ca poate se exercita prea multa critica cum spun altii...si asta tine de normalitate.

Ca George Butunoiu nu stie ce este wok, confunda unele sosuri pe care le-a servit sau, mai mult, vorbind despre trufe spune ca:" O mica aschie dintr-o astfel de delicatesa de buna calitate, de zece ori mai mica decat oricare dintre numeroasele felii de �trufe� care erau in farfuria mea, s-ar fi simtit intr-o farfurie intreaga de mancare" sunt greseli care se pot intampla unui comentator de restaurante la inceputurile carierei lui.

Sunt greseli pe care oricine le poate face la un moment dat, dar si ceea se comenteaza cititorii site-ului sunt tot pareri personale, lovite de subiectivism si de erori. Cert este ca restaurantele nu au voie sa greseasca de nici un fel si multi clienti cauta nu ceea ce este bun la un restaurant, ci ies pur si simplu la vanatoare de greseli. Ah, oaspetele plateste si restaurantul trebuie sa se achite cu brio de obligatiile lui. Dar oare in Romania nu se plateste si pentru sanatate si uite ce asistenta medicala ai? Nu platesti un avocat care sa iti reprezinte interesele si te trezesti ruinat? Nu platesti un arhitect ca sa iti faca o casa frumoasa si dupa 2-3 ani curge casa pe tine? Site-uri despre servicile spitalelor, birourilor de avocatura si arhitectura exista? Nu! Pe val sunt restaurantele!

Articolele lui George Butunoiu pot fi considerate o critica constructiva pana la un anumit punct cand unele lucruri nu pot fi schimbate pentru ca traim in Romania. Si dansul a incercat acum 3 ani, impreuna cu cativa asociati, sa introduca ceva nou in materie de restauratie. Ma refer la experimentul Heritage care in ciuda bunelor intentii si a unei finantari, se pare, fabuloase nu a dat rezultatele scontate. In ciuda bucatarului francez care, totusi, nu era de talia in care ne era prezentat, in ciuda efortului de a gasi ospatari vorbitori de limbi straine si cu studii superioare, Heritage nu a devenit restaurantul care sa aduca Romaniei sau chiar intregului sud-est european prima stea Michelin, asa cum se mediatiza.
S-a facut la vremea respectiva chiar o greseala mare de marketing in ceea ce priveste Heritage-ul prin faptul ca ghidul Michelin, nici la aceea vreme si nici in prezent nu facea evaluari in Romania, nici macar in Bucuresti (a se vedea ghidul Michelin, vol. Main cities of Europe). In plus, Atena care este tot in sud estul Europei avea demult restaurante cu stele Michelin. Intentii bune de a ridica nivelul restauratie romanesti au fost, mai sunt si vor mai fi, dar cu scolile de bucatari, ospatari si manageri pe care le avem se pare ca atat se poate realiza.
Si in strainatate daca te duci, la restaurante distinse chiar cu stele Michelin, daca chiar vrei sa gasesti defecte, le gasesti din abundenta, de la decoratiunile interioare, la calitatea unor preparate, iar la capitolul igiena sa nu mai vorbim.

George Butunoiu scrie la nivelul cunostintelor de restauratie pe care le are si per total este o lectura interesanta. Cum insa dansul da unele sfaturi restaurantelor sa isi umple unele goluri in activitate, imi permit si eu o sugestie: nici unul dintre articole nu cuprinde vreo remarca in ceea ce priveste lista de vinuri si a bauturilor, in general, un element foarte important pentru orice restaurant care se respecta. In plus, nu se comenteaza igiena din restaurante. Daca nu stiu la ce restaurant fetele de masa erau murdare de trebuia sa se tina tacmanul si painea in aer, cum era la celelalte si in primul rand cum erau toaletele si spatiile anexe, atat cat este acces la ele?

Cu cateva exceptii, Marius spune ca ne scaldam in "mocirla". Bun, si atunci cand prindem ocazia incercam sa taram in mocirla si exceptiile? Daca mancarea este buna, decoratiunile sunt infecte! Daca si decoratiunile sunt in ordine, muzica este tare sau prea inceata si niciodata pe gustul tuturor!
Nu stiu daca mai exista la vreun popor vorba " a se cauta nod in papura". La noi exista si se pare ca trebuie sa traim cu asta!