anti-frauda

Sunt interesante datele prezentate referitoare la frauda, dar succesul intr-o asemenea lupta nu este adus de audit decat intr-o proportie nesemnificativa. De ce?
In aceasta ipoteza se confrunta o persoana care actioneaza ilicit, cu un auditor.
In activitatea sa, un auditor verifica daca sunt respectate procedurile din cadrul sectorului auditat, intr-o actiune programata, cu tematica si durata predefinite, cunoscute faptuitorului.
Acesta din urma, are la dispozitie timpul, cunostintele si imaginatia pentru a-si programa actiunea astfel incat sa nu fie descoperit.
In toate cazurile de frauda intalnite pana acum, cea mai mare importanta acordata de faptuitori a fost data aparentei de legalitate, astfel incat auditorul sa nu o poata distinge.Fraudele inteligente au trecut cel putin examenul unui audit.
Handicapul unui auditor vine si din lipsa de cunostinte tehnice specifice domeniului auditat, motiv pentru care se limiteaza la interpretarea strict contabila a informatiilor la care are acces.
In consecinta, consider ca succesul este dat de echipe sudate in care se regasesc cunostinte tehnice, juridice, economice completate in mod fericit de experienta si informatii obtinute la momentul oportun.
Referitor la promovarea pe scara larga a politicilor anti-frauda ca o metoda de preventie, din cate cunosc inspiratia este britanica, consider ca aceste experiente pot fi impartasite numai de persoane care sunt direct implicate in domeniu.
Fac aceasta afirmatie deoarece se pot observa consecintele promovarii in Anglia a problemelor legate de frauda privind identitatea in zona Suceava-Radauti din Romania si inteleg ca scopul unei lupte este victoria, nicidecum instruirea adversarului.