Nu sloganul contează

Dacă ar fi să analizăm sloganul (sau îndemnul) în sine, este corect: Carpații sînt, la urma urmei, ceea ce avem specific. Sigur, nici Delta, nici Bucovina nu-s de ocolit.
Ca să fim sinceri, orice țară din lumea asta mare are ceva de arătat. Și mizeria poate fi un țel turistic, dacă e bine vîndută.
România este o țară frumoasă, echilibrată, cu de toate. Mulți se miră de ce, totuși, nu se vinde cum ar trebui (clișeul cu „potențialul imens al Patriei noastre” etc.). Răspunsul e simplu: deoarece imaginea unei țări, inclusiv componenta turistică a imaginii, este ceva care se formează extrem de greu. Grecia are un brand turistic formidabil, la care cu contribuit, mai ales, strămoșii lor de acum 2.500 de ani, mai puțin urmașii lor. Și Croația are un brand bun și frumos, nu mai zic Cehia... Bulgaria vine timid din urmă, dar binișor, oricum pare că se mișcă mai bine decît noi, deși – la rigoare – nu arată nici mai bine, nici infrastructura nu e cine știe ce (nu zic că ar fi neapărat mai proastă).
Personal nu cred că brandul turistic al unei țări se construiești de securiști, de milițieni și de politicieni; eu așa interpretez eforturile actuale, niște scremeri penibile. Dacă vor fi să aibă rezultat, cert nu din cauza brandului vor avea, ci numai și numai dacă cei implicați direct în oferta turistică vor ști să se comporte civilizat și corect. Dacă se vor elimina reclamele false (gen veniți la noi, avem piscină – dar apa din piscină are 14 grade și nu poți face baie, de fapt etc. etc.), și vom avea infrastructura corespunzătoare, atunci da, vom avea mai mulți turiști, adică altă categorie decît cei care se duc la mare să se îmbete și să devasteze plaja de la Costinești.
E greu...