Abureala

Articol lung, scris frumos, ... de mare angajament! Din ce manual o fi copiat domnul cu pricina, sau mai bine zis... ce copywriter amarat o fi fost insarcinat sa-si piarda noptile ca sa scrie asa ceva? Pentru ca, brand de tara sau un banal produs de promovat, prezentarile sunt cam la fel. Daca in cazul produselor reale asta functioneaza, in cazul nostru (strict) tot articolul respectiv este... o abureala. O abureala scrisa meserias, dar tot o abureala ramane. Frectie la picior de lemn, unde doctorul se jura ca vindeca.
Asta imi aminteste de un caz in cadrul unei mari expozitii internationale de arta abstracta, unde abureala cea mai mare s-a facut unui tablou, pe care (fara sa stie nimeni) muncitorii il pozitionasera din greseala invers.

Ma intreb cui se adreseaza stimatul domn? Pe cine abureste fara jena si discernamant? Pentru ca, sa fim seriosi, acum e normal sa faca asta. Ca sa aiba efect, ea (abureala) trebuie sa fie direct proportionala cu plata si invers proportionala cu serviciul facut.

Sa zicem ca spaniolii n-au fost platiti (personal am mari indoieli) pentru rezultatul obtinut din (citez)
"... peste 70 de idei, care au fost selectate intr-o prima faza de noi si apoi prezentate clientului si consiliului de brand, discutate, adaptate, votate si trimise la primul test de piata. Variantele castigatoare (...) testate pentru a treia oara pentru a defini un castigator final puternic, bazat pe opiniile potentialilor vizitatori...." (sic!)
Ce caracter poti insa sa ai cand faci o furaciune ordinara (ca... asta e, ce mai?!) si o dai altora drept "creatie autentica" (drept de autor)? Din "70 de idei", tocmai pe asta (de cativa euro) ati... "discutat-o, adaptat-o si votat-o", fratilor?

Nu mai intru in detalii artistice, s-a cam spus ce era de spus. Din punctul meu de vedere domnul cu pricina nu e unicul care procedeaza asa si nu cred ca trebuiesc blamati spaniolii. Daca pot sa prosteasca un client pe bani multi, de ce sa n-o faca? E sport mondial, fraierul plateste, asa e-n bussiness! Problema e la client, ala care da banul. Cand cineva incearca sa-ti vanda sticla la pret de diamant iar tu ai orgasm de bucurie fara sa verifici, ori esti prost (si te duci acasa), ori ai o manevra cu respectivul, urmarind de fapt... interese fructuoase de ambele parti.
Pana aici, toate bune, asta-i viata, fiecare face ce vrea cu banii lui. Dar cand esti autoritate de stat si jonglezi cu bani publici, lucrurile se schimba. In cazuri d-astea chiar daca esti prost nu esti singur, ai oameni in jurul tau, consilieri, specialisti, cauti, verifici, studiezi, te interesezi la maxim. N-ar trebui sa fii prostit. Altfel intentiile sunt clare si nu mai trebuie sa mergi acasa, ci direct "la racoare" fara prea multe comentarii.

Din pacate, la noi sa impamantenit ca orice mega hotie depistata la timp sa fie tratata cu abureala, ca merge! Nu va lua nimeni nici o masura (de nici un fel) atata timp cat in prezent, Romania numara aproximativ 21,5 milioane de "suporteri".