Comentarii pe articolul Ialomitianu spune ca FMI si CE lauda rezultatele obtinute de Romania


FMI

Constantin Radut la 1 Februarie 2011, ora 10:22
FMI dictează, România onorează. De ce?
Intrată, de aproape doi ani, sub pulpana deloc protectoare a Fondului Monetar Internațional, România se vede umilită din toate punctele de vedere, atât economic, cât și politic. Este evident, astăzi, ca decizia de a încheia în grabă un acord cu FMI a fost determinată atât de promisiunile electorale ale președintelui Băsescu și de incompetenta guvernului instalat în decembrie 2008, cât si de dezinteresul unor instituții hotaratoare în acest demers, respectiv Banca Națională a României.
In fata unui deficit bugetar de peste 5,5 %, descoperit în ianuarie 2009, precum si iminența crizei in societatea româneasca aflată încă sub euforica stare de boom a anilor 2007-2008, decidentii de atunci (si acum la cârmuire) au avut de ales între sfidarea viitorului si inchistarea în sine. Au ales pe cea din urma. Se credea ca asa vor fi mai puține bătăi de cap si, vorba președintelui Basescu, se va dibui mai repede ancora stabilitatii.
Așadar, în marea volbura ce venea, România a ales varianta cea mai facilă. Ancora FMI-ului. O instituție care se afla, la vremea respectiva cam pe marginea prăpastiei. Adică nu prea mai avea clienți. "Beneficiarii" cei mai importanti, sătui de binefacerile "reformelor structurale" dictate de FMI, cum ar fi Brazilia, Argentina, Uruguai, Filipine, Indonezia au rambursat, în avans, ratele la creditele convenite. In 2008, FMI a acordat credite numai în valoare de 16 miliarde $. În 2003, suma contractată fusese de peste șase ori mai mare (103 miliarde $). Pentru a-si aduna lichiditati, în 2008 si 2009, FMI vinde cca 403 tone de aur, din care aproape 200 tone către India, Insulele Mauricius si Sri Lanka, restul luand o cale neștiută, deoarece nico tranzacție nu a fost făcută publică.
Răsăritul crizei în emisfera nordică (atenție! țările emergente din sud nu au fost și nici nu sunt "lovite" de criza) este mană cerească pentru instituția de la Washington. Intre noiembrie 2008 si mai 2010, FMI a încheiat acorduri stand-by în valoare de 180 miliarde $, din care 110 miliarde destinate Greciei, restul câte 20 miliarde Ungariei și României, apoi Ucrainei, Letoniei, Serbiei, Islandei, Belarus, Bosniei și Moldovei. In total 10 state mici și mijlocii. In unele tranzacții s-au mai alăturat și UE sau BM.
Cu ce s-au ales aceste state din "ajutoarele" FMI. Majoritatea cu știrbirea suveranității naționale în gestionarea economica, cu reforme care nu dau rezultate, cu nemultumiri sociale. Guvernele care au avut încă demnitatea națională au reacționat la timp, nesupunându-se fara condiții FMI. A se vedea cazul Ungariei.
Altele nici nu au intrat în "jocul' institutiei financiare de care vorbim. Este cazul Poloniei, țară care în 2007-2008 nu strălucea prea mult fata de România. Dimpotrivă, avea deficit bugetar sanctionat, in repetate rânduri, de Comisia Europeana, avea datorie publica de aproape 200 miliarde $ (de aproape 10 de ori mai mare decât a României), șomaj de 11-12%, întreaga industrie extractiva menținută în viata cu subvenții (ca și în prezent) etc. Dar guvernul de la Varșovia nu s-a "pierdut cu firea" A fost și mai precaut. A strans un fond de solidaritate de cca 20 miliarde Euro, a valorificat la maxim tragerile de fonduri europene, a început, cu bani europeni, un vast program de infrastructura rutiera, aeroportuara și sportiva (în întâmpinarea Campionatului european de fotbal din 2012), a încheiat în 2009 și 2010 doua acorduri tip "'precautionary" cu FMI, iar acum altul de 30 miliarde $, astfel incat și-a menținut cea mai importanta crestere economica din UE.
Cum precizam mai înainte, de frica viitorului, guvernanții noștri au strigat în gura mare ca va veni criza și ne trebuie ajutor. Cum sa nu reactioneze potențialii creditori privati si sistemul bancar la o asemenea alarma trasa chiar din Bucuresti. Atunci a venit FMI si ne-a ajutat cu 20 miliarde $. Rezultatul? ZERO.
Criza s-a adâncit, sărăcirea populației este în creștere, guvernarea tarii se face după cum dictează un anume domn Franks. Măsurile anticriza ale guvernului sunt inexistente, pentru ca nu are nici capabilitate tehnica si nici marja de manevra din partea FMI. Unde sunt "reformele structurale" convenite cu FMI? Vor apărea ele si, mai ales, in ce vor consta? Celebra lege a salarizării unice este un paleativ, nu va produce efecte in structura economica, eventual, în diminuarea ponderii anvelopei salariale in PIB. La fel și legea sistemului de pensii. Cum poate sa planifice un guvern echilibru în acest domeniu cand baza de sustinere a pensiilor scade datorita diminuării contribuabililor si decalajului tot mai însemnat ce se creeaza in "piramida' varstelor intre populația activa si cea de peste 65 de ani. Iar efectele "reformelor" guvernului de astăzi se vor răsfrânge cu mai mare impact in "gap-ul" demografic pe termen mediu si, mai ales, pe termen lung.
Orientarea economica a tarii trebuie schimbata pana nu este prea târziu. Romania nu trebuie sa mai onoreze "dictatele" FMI.
Guvernul actual, sau cel care va veni, este obligat sa sprijine creșterea economica. Aceasta se poate obține numai prin acțiuni de stimulare a consumului intern și a producției. Doua pârghii de relansare pe care executivul României le-a strivit in ultimii ani. Cu acordul tacit al Bancii Naționale. Guvernul sa înceteze cu obedienta fata de o instituție financiară internațională care a dat greș în toate "indicațiile" sale, la noi si aiurea, si sa-si intocmeasca propriul pachet de politici. Bani exista. Prima resursa este Uniunea Europeana, care ne-a alocat, intre 2007-2013, cca 32 miliarde euro si din care am utilizat nici 10 %. In comparație, Polonia va atrage in 2011, numai pentru infrastructură, peste 3 miliarde Euro. Tot atât cât a "consumat" România în peste trei ani si jumătate in cele 7 PO si alte fonduri, inclusiv cele structurale. Acesta este paradoxul "strategiei" României de ieșire din criza: am avut si avem fonduri puse la dispoziție de UE si ne afundam in criza, sub pavăza atât de necesarelor si ineficacelor "reforme structurale" impuse de FMI.
Singura reușită a "parteneriatului" cu FMI a fost sporirea incredibila a stocului datoriei externe. In 10 ani, de peste 10 ori, adică de la 11,16 miliarde $ in anul 2000, la aproape 120 miliarde $ in 2010.
Acum, la București se discuta despre posibilitatea unui nou acord de împrumut. Se auzea, la un moment dat, de un acord tip "precautionary". Aceasta este o invenție recentă a FMI de a acorda linie de credit fără precondiții din partea creditorului. Pana in prezent, numai Mexicul, Polonia si Venezuela au beneficiat. Deoarece acordul "precautionary" presupune o economie sănătoasa, stabilă si cu previziuni de creștere economica. Ei bine, România va avea, probabil un "precautionary", dar tot stand-by. Adică România nu îndeplinește, în ianuarie 2011, niciuna dintre condițiile mai înainte amintite. Altfel spus, guvernarea economica a tarii se va face tot la "indicatiile" Fondului. Despre acest tip de acord, Guvernatorul Băncii Naționale spunea ca miza noului acord este, de fapt, "continuarea reformelor". Cata ironie ne poate oferi soarta, domnilor!
Constantin Radut

  Inapoi la articolul Ialomitianu spune ca FMI si CE lauda rezultatele obtinute de Romania

Wall StreetUltimele stiri online din economie si afaceri

Cauti inspiratie in business sau vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri care influenteaza mediul de afaceri? Activeaza notificarile