Ce sta in spatele refuzului Erste de a lista BCR la Bucuresti?

Citind articolul imi pun citeva citeva intrebari ca investitor, iar probabil daca as fi ziarist mi-as fi pus mai multe intrebari vis a vis de afirmatii care nu se coroboreaza (inainte de a le printa):

1. Daca Erste Group nu are politica de a lista subsidiarele, cum a putut sa accepte prin contractul de preluare/privatizare pachet majoritar sa faca un lucru care nu este in politica companiei? In oglinda, ce a gindit statul roman cind a scris acel contract?

2. Daca cumpar ca investitor la un pret negociat OTC (la pretul la care vinzatorul/ Statul a fost dispus sa vinda si la pretul la care cumparatorul/ Erste a fost dispus sa cumpere), de ce as vinde pe bursa, prin flotare, la pret mai mic realizind o pierdere? Bineinteles ca poate costul de intrare in investitie difera la actionarul Erste fata de stat!?
Listarea in sine e un lucru bun, numai cind matematica investitorului ii dicteaza ce ar trebui sa o faca, nu cind doreste activitate intermediatorul= bursa.

3. Dl Ionescu ar trebui sa revizuiasca un pic ideea de succes: FP in sine nu a fost un succes la listare pentru investitorii din fond (care au fost rascumparati de stat la 1 leu pe titlu inainte de listare); poate pentru BVB ca a creat pe termen scurt un pic mai multa activitate.
Sigur, pe termen lung e cel mai bun pas care s-a putut face, insa definitia de succes a intermediatorului (care traieste din comisioane si tranzactii) este foarte diferita de definitia de succes a actionarului, care spera la crestere de capital.