"Primavara araba", in toamna tarzie

"Primavara araba", in toamna tarzie
Botezate, parca dinadins, de catre presa occidentala, "primavara araba", miscarile antidictatoriale de la Tunis, Cairo si Tripoli, s-au ofilit, odata cu anotimpul calendaristic. Abnegatiile "revolutionare" pe care le dovedeau acum un an, sau chiar mai incoace, cohorte de tineri sunt asezate intro noua ecuatie, unde necunoscuta este mai greu de rezolvat. Facebook-ul si Twitter-ul fac acum eforturi intense de a nu fi capacitate la "contra-revolutie" in Orientul Mijlociu, acolo unde "miscarile populare" s-au dovedit ofensive si chiar victorioase pentru putina vreme. Tunisul este asaltat saptamanal de revolte spontane ale membrilor sau simpatizantilor partidului integrist islamic Enahda. Cairo si intregul Egipt sunt sub stare de alerta si doar frica de armata mai da speranta si siguranta viitorurlui. Libia lui Kadhafi este aproape in razboi civil. Tripoli este acum condus de un recunoscut fruntas al Al-Qaida, in discordata totala cu dorinta fruntasilor tribali ai zonei metropolitane.
In acest context, sustinerea supradimensionata a unor capitale occidentale fata de "primavara araba" este si ea in declin evident. Presa europeana, mai ales, incearca acum sa discearna mai bine si sa influenteze deciziile politice astfel incat "tragedia" irakiana sa nu se repete, iar "democratia" de la Bagdad sa nu aiba un corespondent in aceasta arie geografica. Asta pentru ca, in urma revoltelor antidictatoriale, Europa s-a ales doar cu transfugi tunisieni, cu dezechilibrarea Parteneriatului euro-mediteraneean sau cu lipsa petrolului libian.
"Primavara araba" nu poate fi comparata cu miscarile din estul Europei, din 1989, inglobate in sintagma "caderea zidului Berlinului".
Eliberarea popoarelor din Orientul Mijlociu de sub regimuri dictatorile sau de sub dictatura conservatorismului islamic se realizeaza dupa o alta logica.
Luma araba isi croieste loc in modernitate si stabilitate numai daca reuseste sa instaureze, singura, democratia musulmana, asa cum Europa si-a consolidat si isi mentine existenta pe democratia crestina