Plecand de la faptul ca intr-o recenta conferinta organizata de catre o publicatie de business s-au ridicat anumite teme de discutie (sintetizate in intrebarile de mai jos), intru direct in subiect si le abordez pe rand, incercand cateva raspunsuri.
1. Cum atragem capital si incredere in Romania ?
Nicolae Titulescu spunea in perioada interbelica – “dati-mi o buna politica interna ca sa va dau o politica externa la fel de buna.”
Astfel - la capitolul “politica interna” intra 3 parametri.
Vorbim despre “siguranta” – investitorii, turistii si proprii cetateni ai tarii trebuie sa aiba sentimentul ca in acest spatiu geografic proprietatea privata se simte bine si ca se va simti astfel si in urmatorii zeci de ani.
Investitiile depind si de siguranta pe care o inspira statul, politicul si mentalitatea oamenilor, a societatii, in raport cu investitorul. Spun aceasta intrucat o situatie financiara proasta a unui stat care nu-si poate limita cheltuielile si echilibra bugetul sau o atitudine nefavorabila a unei majoritati a populatiei in raport cu zona de business – ambele pot facilita sferei publice exercitarea unor abuzuri in raport cu sfera privata, se poate ajunge si la nationalizari.
Citeste si:
Datoria publica nu vine din taxe prea mici, ci din cheltuieli prea mari ale statului, a mai spus-o printre altii si Reagan inaintea mea. Continuarea acestui trend - iar forma actuala a democratiei poate facilita aceasta evolutie - poate conduce in cateva decenii la un etatism generalizat, la comunism, de aceasta data la o scara geografica mult mai mare si beneficiind de un anume suport popular in vremelnica faza premergatoare saraciei generalizate pe care stim ca o genereaza un astfel de sistem, deci la un mediu in care proprietatea privata nu s-ar simti deloc bine.
Divizarea fundamentala a societatii noastre nu este intre bogati si saraci, care cu totii o duc mult mai bine ca in urma cu zeci sau sute de ani, ci intre platitorii de taxe si consumatorii acestora. In acelasi timp, este o realitate faptul ca guvernul care il jumuleste pe Ion pentru a-l plati pe Gheorghe va conta intotdeauna pe sprijinul lui Gheorghe, ca sa-l parafrazez pe G.B. Shaw. Iar capitalul este un animal sperios, nu se poate apara nici macar prin vot.Un alt parametru este reprezentat de “costurile mici” – si aici vorbim inclusiv despre taxare, inclusiv despre taxele pe munca si despre toate costurile aferente investitiei in Romania.
Citeste si:
Costurile mici sunt o premisa pentru profitabilitate, implicit pentru atractivitate investitionala.Al 3-lea factor – “usurinta”, nu doar antreprenorii, dar si oamenii in general apreciaza eficienta utilizarii celei mai pretioase resurse – timpul – si isi doresc ca lucrurile sa mearga usor, sa fie lasati in pace si sa nu fie incurcati. Vorbim deci despre hatis legislativ, despre birocratie si despre toate zonele adiacente. Acestor chestiuni leadership-ul politic este chemat sa se adreseze.
Apoi, la capitolul de “politica externa”, odata facuti pasi hotarati in zonele anterior mentionate, vorbim despre marketing, promovare si PR, cu accent pe pozitionare si pe diferentiere in raport cu competitia (alte tari).
2. Cum masuram increderea in Romania ? De ce sa ramana tinerii in Romania ?
Aici cred ca pot fi identificati anumiti KPI – indicatori cheie de performanta, masurabili, sintetizati in cat intra versus cat iese din sistem, in unitatea de timp: numarul si cuantumul investitorilor locali si straini si al investitiilor, numarul contribuabililor, populatia care pleaca versus cea care se stabileste la noi samd. Din pacate Romania isi pierde clientii.
Citeste si:
Daca se fac pasii necesari generarii increderii, tinerii vor ramane sau se vor intoarce si alti tineri de pretutindeni vor dori sa se stabileasca aici. Aceasta intrucat potentialul de crestere si de realizare personala poate fi mai mare si intrucat lucrurile in societate nu sunt inca stabilizate, mai sunt inca multe lucruri de facut in Romania, implicit ar putea exista oportunitati de dezvoltare individuala pentru aceia care si-ar dori aceasta si ar fi si dispusi sa depuna efort in aceasta directie. Recompensa comparativa poate fi mai mare aici in raport cu alte tari deja dezvoltate.
3. Cum dezvoltam o clasa antreprenoriala romaneasca ? De ce sa faci afaceri in Romania ?
In mod sigur, nu mituindu-i cu bani alocati gratis, proveniti din impozitele si taxele colectate de la ceilalti contribuabili, precum in actuala forma a unor programe de tip Start-up Nation. Clasa antreprenoriala exista deja si daca vrem sa o dezvoltam trebuie sa ne adresam acelorasi problematici mentionate in raspunsul la prima intrebare. Trebuie sa asiguram un mediu care sa respire “libertate” (si implicit “responsabilitate individuala”) prin toti porii sai.
Citeste si:
Faci afaceri intr-o zona in care profitul ca recompensa a riscului este mare. Acesta trebuie sa fie raspunsul iar Romania poate fi o astfel de tara. Este deci necesar sa asiguram un mediu cu riscuri mici si cu oportunitati de profituri mari.
4. Cum crestem economia cu 5 % pe an, care este modelul de dezvoltare al Romaniei pentru urmatorul deceniu si unde investim in viitor: industrie, agricultura, servicii ?
Nu cu ajutorul inflatiei. Ci cu ajutorul pietei libere si al libertatii in ansamblu, iar modelul de dezvoltare ar putea fi inspirat din modelele altor tari care sunt de succes avand o pondere mica a cheltuielilor publice in PIB, un echilibru bugetar si datorii publice mici, probabil ca Singapore ar putea fi unul dintre exemple.
Intelept ar fi sa investim acolo unde Romania dispune de anumite avantaje competitive: avem posibilitate de independenta energetica, avem terenuri cu potential agricol bun, avem o tara frumoasa si variata, cu resurse pentru multe forme de turism, avem creativitate si mai avem probabil si alte puncte tari. As vedea deci spatiu pentru focalizare pe agricultura, turism, servicii, tehnologie si pentru alte arii care sa ne valorifice punctele tari.
Citeste si:
5. Cum acoperim mai rapid golurile din educatie ? Cum acoperim deficitul de pe piata muncii ?
Prin stimularea competitiei, pe de-o parte prin privatizari in sistem si pe de alta parte prin schimbarea sistemului de alocare a resurselor, finantarea sa urmeze elevul – clientul sistemului. Una din formule ar putea fi ca bugetul ar putea fi alocat prin vouchere educationale pentru a stimula concurenta generatoare de performanta.
Referitor la piata muncii - exista cateva formule precum repatrierea celor plecati, precum importul de forta de munca, insa cea mai rapida formula ar fi prin reechilibrarea intre surplusul de personal din sectorul de stat (administratii, companii de stat) si deficitul de forta de munca experimentat de catre mediul privat, iar actuala conjunctura economica poate favoriza un astfel de demers, un eventual parteneriat corect intre sectorul de stat si cel privat.
Citeste si:
6. Cum transferam cresterea economica catre populatie si cum ajungem la prosperitate ?
Aceasta se simte deja in salarii, in apetitul oamenilor si al companiilor pentru investitii si pentru consum si in masura in care aceasta nu se face exclusiv pe datorie, aceasta cresterea este sustenabila.
Prosperitatea este si o chestiune individuala, pentru a fi prosper trebuie sa iti doresti realmente aceasta si sa faci eforturi in aceasta directie. Rolul managementului politic nu este sa asigure prosperitate pentru toti, indiferent daca o doresc sau nu, indiferent de acceptiunea termenului din mintea fiecaruia si indiferent de eforturile fiecaruia. Statul este dator doar sa asigure cadrul pentru ca fiecare individ sa isi maximizeze sansele de a-si atinge aspiratiile si de a-si maximiza potentialul.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
