Aceasta este una dintre intrebarile care ne intriga si ne fascineaza. Raspunsul corect la aceasta intrebare este fundamental pentru economisti, traderi, manageri de fonduri, investitori, banci centrale, pietele de commodities (aur, petrol), etc,etc.
In plus, acesta intrebare are si conotatiile ei filosofice si sociale, pe care nu le vom aborda aici...
Daca am fi in masura sa gasim o teorie universal valabila, care sa raspunda la aceasta intrebare, multe dintre variabilele care ne modeleaza viitorul ar fi mai usor de inteles.
Inflatia, cursul de schimb, produsul intern brut reprezinta doar cateva dintre variabilele macroeconomice, pentru care “memoria pe termen lung” poate avea o semnificatie aparte.
Ca de fiecare data, ipotezele care stau la baza pietelor financiare, menite sa ne simplifice existenta, sunt contrazise flagrant de date concrete. Una dintre aceste ipoteze controversate este independenta, sau lipsa de autocorelare a datelor.
La randul ei, ipoteza independentei se situeaza la baza altei ipoteze, anume, ipoteza “pietelor financiare eficiente”.
Trebuie mentionat ca, in cazul anumitor variabile, aceste ipoteze sunt pur si simplu eronate. A nu considera impactul negativ al acestor ipoteze false, poate echivala cu un esec economico-financiar de proportii.
Spre exemplu, inflatia este persistenta. Seriile de timp continand acest indicator manifesta o dependenta puternica, chiar si dupa perioade foarte lungi de timp.
O asemenea persistenta da mare “bataie de cap” bancilor centrale, iar guvernatorul Mugur Isarescu stie cel mai bine acest aspect. Daca inflatia a inceput sa creasca, cresterea este greu de stopat, iar trendul crescator este greu de inversat prin masuri de politica monetara.
Motivul este memoria pe termen lung, sau corelatia dintre date, care se pastreaza la un nivel relativ ridicat chiar si dupa perioade de timp foarte mari. O corelograma poate usor evidentia acest aspect.
Asadar, pentru variabilele care dezvolta un astfel de comportament, trecutul are un rol foarte important in dinamica viitorului, obligandu-ne sa platim pe termen foarte lung pentru toate esecurile sau inconsecventele.
Deoarece, in ultima perioada, cursul de schimb Euro-Ron este un subiect “fierbinte”, am considerat ca ar fi de un oarecare interes sa abordez acest subiect prin prisma “memoriei pe termen lung” si a implicatiilor importante pe care acest fenomen il are asupra cursului de schimb.
Evolutia seriilor de timp care se afla sub influenta corelatiilor pe termen lung, poate fi foarte usor confundata cu o miscare ciclica.
Urmanind graficele unor astfel de serii de timp, putem foarte usor confunda o serie aleatorie cu o miscare ciclica. Aparentele pot fi inselatoare si cu consecinte importante pentru cei care incearca sa faca previziuni, bazandu-se doar pe aceste aparente.
“Ciclicitatea” unor asemenea serii de timp apare intr-un mod cu totul neprevazut si, la fel de neprevazut, dispare dupa o anumita perioada de timp…
Este interesant de remarcat faptul ca memoria pe termen lung nu este prezenta la toate cursurile de schimb. Asadar, fenomene similare se comporta diferit, fapt care complica situatia.
Anumite cursuri de schimb au o miscare de zig-zag (miscarile de apreciere sunt urmate, de cele de depreciere), altele au o miscare browniana (practic nu exista corelatie intre miscarile succesive sau pe termen lung ale cursului), in vreme ce, doar anumite serii de timp sunt caracterizate de corelatii pe termen lung.
Pentru a testa in care dintre cele trei tipuri de comportamente se incadreaza cursul de schimb Euro-Ron, economisitii, hedgerii, managerii de risc si altii din aceeasi casta profesionala, utilizeaza un test care a “prins teren” din ce in ce mai mult. Motivul consta in faptul ca nu face nici un fel de ipoteze cu referire la modul in care sunt distribuite datele in seria de timp originala.
Testul este aplicat atat pe seria originala cat si pe cele care rezulta in urma ”redistribuirii” aleatorii a seriei originale. Asadar, vorbim despre un test de genul “before- after”.
Cel mai simplu mod in care se poate realiza o redistribuire cvasi-aleatorie, este prin utilizarea algoritmului MonteCarlo, algoritm care isi gaseste o gama de utilizare extrem de vasta.
Exista mai multe aspecte, dar ma voi limita doar la cele mai simple.
Daca valoarea testului efectuat pe seria de timp originala este semnificativ mai mare decat cea care rezulta din testul efectuat pe serii de timp modificate (cvasi-)aleatoriu, avem masura concreta a existentei unei dependente pe termen lung intre datele seriei de timp originale.
In caz contrar, efectul este neglijabil.
Testul aplicat pe seria de timp originala “Euro-Ron“ continand 2256 de “evenimente”, a produs o valoare mai mare de 100.0, in vreme ce, toate seriile de timp “modificate aleatoriu” au produs valori mai mari de 3.0 si mai mici de 6.0.
Asadar, secventa in care s-au succedat evenimentele in seria de timp originala are un rol important si nu poate fi considerat un rezultat al sansei.
Cu o valoare de “100”, testul de “memorie pe termen lung” releva o memorie de lunga durata a monedei “Euro” in raport cu cea romaneasca. Asadar, daca cursul de schimb a inceput sa se aprecieze/deprecieze, ambele procese vor continua pentru o perioada de timp, fara a se putea mentiona care este durata acesteia.
Rezultatul este semnificativ, deoarece ne ajuta sa intelegem mai bine procesul de apreciere/depreciere a cursului de schimb Euro-Ron, chiar daca nu ne poate spune nimic\despre durata acestui proces.
