Logica de head-hunter

Am un prieten olandez care de 15 ani se straduie sa-si creasca o mica afacere cu medicamente in Romania, insa cu foarte putin succes.

www.georgebutunoiu.ro

Are firme similare in mai multe tari, care s-au dezvoltat destul de frumos, asa cum era prevazut in business plan. Pe fiecare le stie pe de rost: ce fac, cum, cat, cu tabele, grafice viu colorate, doar despre cea din Romania nu are decat o idee vaga, si aceea conturata numai in urma unor discutii telefonice interminabile.

In Bucuresti a avut multi directori generali: si mai tineri si mai batrani, si cu salarii mici si cu bonusuri mari, cu salarii mari si cu bonusuri mari; pe unii i-a luat de la faimoase corporatii multinationale, pe altii de la businessuri antreprenoriale, insa rezultatele au fost aproape identice, de fiecare data.

Ultimul director, un strateg desavarsit, cu diplome de MBA si de multe alte feluri, a condus vreo doi ani, cu leafa de multinationala si cu bonus de antreprenor. Om cu carte, nu i-a scapat niciun curs nou aparut pe piata: management strategic, marketing strategic, strategic thinking, HR strategic, ba a fost chiar si la conferinta despre strategie a lui Porter din toamna asta.

Deoarece a trebuit sa vina cu bani de acasa, pentru ca afacerea era aproape de faliment, prietenul meu s-a hotarat sa-l schimbe pe director si, pana isi va gasi unul nou, s-a mutat la Bucuresti sa-si conduca direct afacerea, cu speranta ca se va lamuri ce se intampla. S-a instalat in biroul fostului director si, om gospodar fiind, a inceput sa-i aranjeze lucrurile. Cand a deschis primul dulap, era cat pe ce sa-i cada in cap vreo zece rafturi ticsite cu hartii, dosare, cutii, cutiute, caiete si o gramada de mape, frumos colorate si legate cu elastic.

Curios, a inceput sa le scoata si sa se uite la ele, la intamplare. A gasit niste faxuri cu oferte de papetarie trimise directorului din ?94, niste poze cu copiii directorului din ?96, felicitari de Craciun pentru directoarea din ?99, prospecte de barci cu motor, probabil ale directorului din 2001, rezultatele unui test de sarcina ale directoarei din 2003, si multe altele. A plecat sa isi caute biroul, convins ca asistenta l-a trimis, din greseala, in alta camera. Insa toata lumea a insistat ca acela a fost dintotdeauna biroul directorului general, asa ca s-a intors ingandurat si resemnat.

Fiind un om bun la suflet, m-a rugat sa-l ajut pe fostul director sa-si gaseasca un job bun, lucru usor de facut, probabil, avand in vedere CV-ul sau impresionant. Insa eu, om cu prejudecati, cred ca voi ezita destul de mult inainte de a trimite unui client un absolvent de MBA care isi tine asa ceva prin sertare...