CEC: pretul corect

Stirea financiara a saptaminii este, fara indoiala, incheierea unei alte etape a convulsionatului proces de privatizare a CEC: ofertele angajante. Ca in butada cu cei patru evanghelisti care au fost trei -Luca si Matei-, statul roman merge mai departe la privatizarea ultimei mari banci din Europa de Rasarit cu mai putin de jumatate din pretendentii initiali: National Bank of Greece, Raiffeisen si OTP.

Desi numarul ofertantilor nu poate fi in sine un indicator al succesului acestei mult-mosite privatizari, faptul ca guvernul se joaca cu nervii investitorilor potentiali de vreo doi ani nu avea cum sa nu produca lehamite citorva dintre ei, ceea ce s-a si intimplat.

E de remarcat totusi faptul imbucurator ca trei nume grele ale banking-ului european au decis sa mearga mai departe si nu-mi doresc decit sa nu fie dezamagiti iarasi de vreo toana de moment ori de vreo fandacsie financiara a Ministerului de Finante ori a BNR, in urma careia sa se amine din nou vinzarea.

Evenimentul de saptamina aceasta legat de CEC imi da posibilitatea de a comenta asupra unui subiect delicat la orice vinzare: pretul. Este evident de vreo trei ani interesul enorm pentru achizitionarea de active romanesti, corporatiste, imobiliare, monetare ori de alta natura. Acest interes este amplificat conjunctural de doi factori decisivi: perioada de pre-aderare la UE a Romaniei si lichiditatea nemaintilnita a pietelor financiare mondiale, care a usurat accesul investitorilor la capitaluri cu costuri minime.

Desigur, ca orice lucu bun, fie nu poate dura la nesfirsit, fie ingrasa, asa ca daca am avea un mai pronuntat spirit negustoresc, noi, romanii ar trebui sa speculam la maxim aceasta conjunctura rarisima in istorie. Din fericire, mediul financiar foarte prietenos cu investitiile in pietele emergente ne-a facut plocon un pret fenomenal platit de Erste pentru BCR anul trecut. Tot de acolo ni se trag si capitalizarile bursiere abracadabrante ale celor doua banci private listate, Transilvania si Carpatica.

Citeste si:

Daca guvernul se va raporta la aceste doua repere in analiza ofertelor de cumparare a CEC, putem sa punem cruce privatizarii: nu am informatii certe, dar nu cred ca vreunul dintre cei trei ofertanti ar plati asemenea sume astronomice derivate din corelatii visate noaptea de unul si altul, cu sprijinul complice al cutarei banci de investitii.

La CEC orice investitor rational va plati pretul derivat din valoarea intrinseca a bancii -atita cita este-, corelata cu tranzactii similare inchise recent in Romania sau in regiune. Sa nu uitam ca toti cei trei candidati la CEC au facut in ultima perioada fie achizitii, fie vinzari de banci in tari apropiate Romaniei, ceea ce la asigura o intelegere profunda a evaluarii unei banci est europene.

Urmind rationamentul de evaluare schitat mai sus, deci luind in calcul multiplicatori de activ net comparabili celor de la tranzactii similare din Romania (Mindbank, Romexterra, Daewoo) si din regiune in 2006, estimez ca statul roman nu poate incasa pe CEC mai mult de 400 milioane de euro, daca activul net ajustat al bancii este de 200 milioane euro, asa cum a fost declarat public de conducerea CEC. Desigur, daca activele nete al bancii salta spre 250 milioane euro, pretul s-ar putea ajusta corespunzator, dar si in acest caz prevad o lupta de gherila la negocierea contractului de cumpararea pentru recunoasterea sau stergerea unui intreg set de pasive, asa cum asistam acum la BCR, astfel incit suma agreata sa aiba si acoperire faptica.

Char si la 400 milioane de euro, oricare dintre cei trei investitori ofertanti va inghiti in sec uitindu-se la multiplicatorul de profit -care capata valori astronomice- si daca ia in calcul serios costurile de restructurare care, in cazul CEC, vor fi in opinia mea de ordinul sutelor de milioane de euro.

Ca tot romanul, si eu imi doresc sa vedem o vinzare a CEC-ului la cel mai mare pret posibil, deci rindurile de mai sus nu trebuie interpretate altfel decit ca un apel la rationalitate in decizia politica: atita vreme cit constientizam ca aceasta banca nu are viitor decit alaturi de un mare operator bancar european, in ceea ce priveste pretul trebuie sa acceptam realitatea cruda a economiei de piata -nu poti vinde o rosie la pret de mango.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.