Spre Vest prin Nord-Est

Bucurestiul seamana astazi cu o duminica dintr-o « punte » generos construita de guvern intre doua sarbatori datatoare de batai de cap managerilor cu bonus legat de vanzare.

Asta, pana cand telefoanele au inceput sa nu mai raspunda la comenzi, iar programul antispam al calculatorului a inceput sa dea rateuri, ca o rabla cu taxa mare de inmatriculare (inca).

Ca sa nu mai aud elicopterele ce zumzaiau in locul mustelor de primavara, am deschis televizorul si m-am trezit in mijlocul unor dispute care mai de care pro sau contra subiectului fierbinte al intalnirii ce ne strica placerea statului in trafic: extinderea NATO.

Am avut senzatia unei coride in care, cai ferchesi, calariti de matadori imberbi si, mai ales, precauti arunca in fata taurului viguros si enervat de impunsaturi, stagiari inconstienti, in dorinta de afirmare.

De la inceputul anului, nu contenim sa deplangem caderile (previzibile, de fapt) ale bursei, sa cautam sa intelegem formula mediei ponderate care duce 3.7 in paradisul lui 3.55 (recenta predictie de curs mediu pe 2008), sa cautam semne de cadere de “para malaiata” in bugetul patriei, cosmetizat cu frectii Diana neprivatizate. Am scuti mult zgomot pentru nimic daca am accepta ideea ca procesul de globalizare si, implicit, de liberalizare a pietelor, mai ales in zona economica a convalescentelor post-comuniste, aduce linia de costuri la egalitate cu linia de venituri.

Avem libertatea si drepturile oricarui cetatean occidental. Exercitarea acestora este insa corelata cu resursele de care dispunem pentru a trece de la vorba la fapte, de la dorinta la reusita. Putem sa avem tot ceea ce ne dorim, dar nu oricine isi poate permite orice. YOU MAY, BUT YOU CANNOT.

Daca extrapolam acest tip de frustrare la nivelul resurselor de energie ale planetei, vom descoperi ca tot ceea ce urmeaza sa ni se comunice de maine incolo este logic si, mai ales, de nenegociat. Eu n-am, tu n-ai, ei au! Un exercitiu bun de conjugat in campaniile electorale ce ii streseaza pe liderii nostri politici.

Asa ca, sa luam loc la cucurigu si sa urmarim spectacolul lumii! Scena este plasata la vest, dar reflectoarele se aprind dinspre est. Ce este un spectacol fara reflectoare (energie)? Actorii nu mai conteaza, cuvintele isi pierd valoarea si publicul se calca in picioare alergand in intuneric si frig catre casa de bilete, ca sa-si ceara banii inapoi.

Daca n-ati mai gasit bilete, rezumatul il gasiti in articolele din Wall-Street: “Gazprom vrea 10% din piata franceza a gazelor naturale (4 ianuarie)/ Gazprom tinteste rezervele de gaze naturale din Nigeria/ Gazprom ameninta ca va reduce cu inca 25% livrarile catre Ucraina. Gazele naturale rusesti ar putea ajunge la 400 dolari mia de metri cubi in Europa/ / Gazprom vrea sa detina 25% din piata mondiala de gaze naturale lichefiate pana in 2030 (1 aprilie- ha,ha,ha?)