Este economia Romaniei supraincalzita?

Inainte de a raspunde la aceasta intrebare ar trebui sa identificam cauzele si „simptomele” unei economii supraincalzite.

Simptomele sunt cu atat mai importante, cu cat nu exista un mod de masurare a supraincalzirii. Desi exista definitii a supraincalzirii economice in literatura de specialitate, cum ar fi: „economia care opereaza la capacitate maxima, adica in conditiile de ocupare integrala a fortei de munca” sau „economia cu o crestere economica peste nivelul de PIB potential”, totusi ne confruntam cu dificultatea de a determina exact „capacitatea maxima” a unei economii sau nivelul de PIB-ului potential* , Precizia de masurare devine si mai dificila datorita faptului ca tarile in tranzitie isi maresc in continuu capacitatea de productie si astfel, prin „magia” investitiilor, tehnologiilor moderne si a unui aport semnificativ de know-how extern, o crestere nesustenabila se poate transforma in crestere sustenabila.

Altfel zis, nu numai PIB-ul real realizat dar si nivelul de PIB potential poate fi marit in urma investitiilor.

Astfel, intrebarea in ceea ce priveste supraincalzirea economiei romanesti se rezuma la determinarea naturii cresterii. In cazul unei cresteri sanatoase, cresterea economica a tarii autogenereaza cresteri ulterioare, marirea capacitatii de productie si, mai important, perspective pozitive fara efecte negative secundare.

Pe de alta parte, excesul de cerere poate genera o crestere a productiei peste nivelul sustenabil pe termen lung. In conditiile in care nivelul maxim de productie este atins, orice crestere ulterioara de cerere are ca efect cresterea preturilor pe baza legii preturilor determinate de cerere si oferta sau genereaza expansiunea ofertei provenite din alte piete, adica a importurilor. Astfel, o crestere economica in contextul expansiunii rapide a deficitului de cont curent si a accelerarii inflatiei pot fi considerate reale semnale de alarma, nivelul cresterii economice fiind mai putin important in a detecta aparitia supraincalzirii.

De exemplu, Slovacia si Letonia au inregistrat cresteri spectaculoase de peste 10% anul trecut. Totusi, in timp ce Letonia si-a dublat deficitul de cont curent in doi ani, atingand 24% din PIB in 2007 si a inregistrat o inflatie de 14%, Slovacia a reusit aceasta performanta prin marirea investitiilor si, astfel, a capacitatii de productie. Cresterea importurilor a fost urmata si de expansiunea exporturilor asa cum este reflectat si de un deficit de cont curent in scadere fata de anul precedent de 5% din PIB.

Caracteristic unei cresteri sanatoase, preturile au fost neafectate de cererea ridicata, productia domestica reusind sa adapteze la nivelul cererii, ceea ce a condus la decelerarea inflatiei la 3.4%. Daca ne referim la situatia Romaniei in ceea ce priveste acesti indicatori si mai ales la evolutia lor fata de anul precedent, putem concluziona ca exista riscuri intemeiate de supraincalzire a economiei.



Deficitul de cont curent s-a adancit cu 66% fata de anul precedent, pana la 13.9% din PIB, iar inflatia anuala s-a accelerat la peste 6%, in prezent situand la peste 8%. Inflatia de baza calculata prin eliminarea impactului preturilor administrate si al celor volatile (CORE 2) a accelerat de asemenea pe o traiectorie superioara celei a intervalului de variatie a tintei de inflatie. Romania cunoaste un decalaj al economisirii, datorita faptului ca economiile populatiei nu pot finanta investitiile si consumul acesteia, generand astfel datorii externe. Cu toate ca fluxurile ridicate de investitii straine directe (ISD) au dovedit o acoperire buna a deficitului pana in 2006, acestea se afla intr-un trend descendent, ajungand sa acopere doar 42% din deficitul de cont curent in 2007.

Aceste simptome au stat la baza revizuirii in scadere de catre agentia de rating S&P a perspectivei calificativului acordat Romaniei de la "stabil" la "negativ" pe 5 noiembrie 2007. Potrivit S&P, “politicile fiscale si cele de venituri sunt expansioniste, iar alegerile vor stimula, cel mai probabil, cheltuielile curente, vor reduce calitatea guvernarii si vor intensifica presiunile inflationiste."

Aceasta a fost urmata pe 31 ianuarie 2008 de Fitch care a micsorat, de asemenea, perspectiva ratingului pentru Romania de la “stabil” la ”negativ” citand adancirea masiva a deficitului de cont curent intr-un context international tot mai tensionat. Iar aceste revizuiri sunt direct reflectate in deciziile investitorilor, acestia plasand Romania printre cele mai riscante tari, ncurajand cresterea primei de risc** , deprecierea rapida a RON si scaderea preturilor actiunilor la bursa. Conform celor mai recente calificative acordate de Fitch pentru riscul sistemului bancar, indicatorii macro-prudeniali (MPI) pozitioneaza Romania in grupul cu cel mai ridicat risc (MPI3).

Cresterea economica sustinuta de o cerere in exces are perspective mai putin favorabile in viitor tocmai din cauza acestor dezechilibre. Anumite corectii sunt efectuate de piata pe baza actiunii rationale a agentilor economici, cum ar fi cresterea primei de risc reflectata de majorarea ratelor de dobanda, depreciarea leului sau/si scaderea preturilor actiunilor. De asemenea se iau masuri restrictive de catre autoritatile responsabile de politica monetara si fiscala. In cazul in care aceste corectii incep sa actioneze din timp, vorbim de „soft lending” sau de o temperare graduala a cresterii economice pana la nivelul sustenabil sau de PIB potential.

In cazul Romaniei anumite dezechilibre dar si corectii de piata pot fi deja vizibile. O serie de factori exogeni au favorizat manifestarea acestora, cum ar fi cresterea preturilor la alimente si la combustibili la nivel global si cresterea aversiunii fata de risc pe piata financiara internationala. In contextul cresterii costurilor asociate finantarii consumului si de investiilor in Romania se asteapta temperarea cresterii consumului si a cresterii economice in general. Prin deprecierea leului si cresterea costurilor de finantare de pe piata internationala, importurile si creditarea (in valuta) devin mai scumpe, ceea ce descurajeaza consumul.

Mai mult, cresterea inflatiei peste tinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei face inevitabile masurile de corectie prin crestere dobanzii la lei si controlul lichiditatii de catre BNR. Astfel, contextul international de reevaluare a riscurilor investitionale si conditiile de creditare restrictive impuse de BNR pot fi considerate ca masuri de corectie, totusi rezultatele acestora de decelerare si astfel de ameliorarea dezechilibrelor sunt deocamdat mai putin vizibile.



De ce ne ferim de supraincalzire si de ce avem nevoie de masuri de corectie? Cresterea economica semnificativa este un fenomen pozitiv in sine - problema apare in momentul corectiei. Acest fapt este inevitabil in situatia in care cresterea se bazeaza doar pe optimism, ceea ce alimenteaza consumul sustinut din asteptarile privind veniturile viitoare si nu se bazeaza pe fundamente solide care sa si asigure generarea acestor venituri. Atunci cand acest decalaj devine vizibil, corectiile de piata se intampla de multe ori prea brusc si o exagerare pozitiva se poate transforma intr-o exagerare negativa putand cauza chiar recesiune economica si in aceste situatii vorbim de „hard lending”. Cresteri exagerate urmate de o scadere drastica sunt vizibile mai ales pe pietele de capital si pe piata valutara. Desi mai putin transparente din cauza complexitatii si a rigiditatii la schimbari, astfel de evolutii pot aparea in cazul cresterii economice per asamblu. Recesiunea economica nu numai ca afecteaza indicatorii macroeconomici, dar genereaza si scaderea nivelului de trai, ceea ce atrage dupa sine probleme sociale. O corectie brusca si mai ales exagerata este de nedorit, deoarece necesita costuri suplimentare sau/si o perioada lunga de revenire si de recuperare a increderii investitorilor (indiferent de provenienta acestora), investitiile fiind singura sursa de reluare a cresterii economice pe baze sustenabile pe termen lung.

Solutii de a evita astfel de corectii drastice? Ar fi doua directii complementare. Pe de o parte, sa ne limitam la nivelul de consum pe care ni-l permitem, atat in cazul consumului privat, cat si in cazul cheltuielilor guvernamentale, care s-au dovedit mai degraba expansioniste pana in prezent. Ar trebui sa nu ne facem iluzii ca bunastarea poate creste in continuare in ritmul in care s-a intamplat in anii trecuti si sa avem in vedere ca finantarea cresterii nivelului de trai trebuie realizata cu precadere pe baza economisirii interne. Impactul unei astfel de atitudini ar trebui sa fie limitarea expansiunii cererii agregate, ceea ce nu inseamna stagnarea consumului ci mai degraba o crestere moderata a acesteia, in limitele permise de trendul productivitatii.

Pe de alta parte, sa marim capacitatea de productie prin atragere de investitii straine directe si de know-how creand un mediu economic si investitional stabil si transparent, prin investitii in infrastructura, cercetare-dezvoltare si reforme structurale. Acesti factori genereaza cresterea ofertei agregate prin sporuri de productivitate. Astfel, spirala cresterii preturilor in urma expansiunii cererii agregate poate fi inlocuita cu spirala cresterii productiei si a imbunatatirii treptate a nivelului de trai.

*Pentru calcularea PIB-ului potential exista modele econometrice alternative de estimare (filtre univariate si multivariate, functia de productie si autoregresie vectoriala structurala), totusi aceste modele sunt afectate de anumite restrictii, se bazeaza pe anumite presupuneri si ipoteze dificil de implementat practic si avand la dispozitie o baza de date in cazul Romaniei cu schimbari structurale frecvente si de dimensiune foarte redusa.

**Prin risc intelegem atat riscul de lichiditate cat si riscul de default si de fluctuatii neanticipate ale cursului si preturilor activelor.

Rozlia Pl, Ph.D.

Head of Macroeconomic Research

_________________________

UniCredit Tiriac Bank

Member of UniCredit Group
Setari Cookie-uri