Cum ar fi sa aveti un salariu cu cinci zerouri in coada

Know What Kind of Investor You Are, Benjamin Graham

Hai sa inchidem pentru cateva secunde ochii si sa incercam sa ne imaginam cum ar fi sa aveti un salariu anual cu cinci zerouri in coada. Primul lucru pe care probabil l-ati face (daca nu cumva deja l-ati facut) ar fi sa mergeti la nou lansatul showroom Ferrari si sa va cumparati una dintre cele 50 de masini pe care Luca di Montezemolo, presedintele Ferrari, ar vrea sa le comercializeze in urmatorii trei ani pe piata romaneasca.

www.vrinceanu.ro

Nu am nicio indoiala pentru rezultatele acestui exercitiu de imaginatie: datele statistice ne arata ca romanii vor sa cheltuiasca si sa consume, fiind mai putin preocupati de economii, investitii si pensii private. Pe langa cifrele Institutului National de Statistica ori cele furnizate de BNR, afisarile articolelor din presa de afaceri subliniaza perspectiva consumerista a romanilor: si pe Wall-Street, cele mai citite articole raman cele despre creditare, mai presus decat analizele despre pensii private sau piete de capital.

Nu despre pofta de consum a romanilor vreau sa dezbat acum, ci despre povestea unei companii romanesti care apartine, in opinia mea, unei generatii noi de antreprenori, cu totul diferita de epoca de aur a vizionarilor Dan Sucu, Marius Ghenea, Radu Georgescu sau Florin Andronescu, care au ridicat economia si mediul de business autohton, ce-i drept, intr-un context 'nebun' al pietei.

Capital Partners, compania despre care voi vorbi in aceste randuri, tine astazi prima pagina a tuturor ziarelor de business si deschide toate jurnalele economice televizate. Cel putin, asa se intampla intr-o lume normala. Mediul de afaceri in care activeaza exemplul meu nu este productia, retailul si nici telecomul, caci acestea nu mai pot genera, cred eu, modele de afaceri geniale care sa fie usor monetizate, dar mai ales sa ofere marje de profit de peste 50%. Pe langa notiunea-cheie de investitie, cuvintele cel mai des folosite in sanul companiei despre care vorbim aici sunt Var, EBITDA, valuation, active sau datorii.

Istoric vorbind, compania analizata a fost fondata in urma cu trei ani, dintr-o idee nebuneasca a patru bancheri cu salarii lunare de zeci de mii de euro. Aici apare in mintea mea o intrebare al carei raspuns imi poate explica o parte din ordinea lucrurilor in lume: nu cumva nebunia se naste mai usor atunci cand ai relaxare, adica patru zerouri pe luna in contul bancar?

Aceasta dilema constituia doar una dintre primele intrebari pe care le aveam in minte cand, la inceputul carierei mele de jurnalist de business, stateam de vorba cu un om ciudat, de neinteles, care incerca sa imi explice cum a descoperit el o oportunitate pe piata financiara. Pe cont propriu.

Recunosc ca am insistat sa-l cunosc pe Doru Lionachescu, caci el este managerul ciudat care tocmai renuntase la un job de bancher, mai ales pentru a afla cum a reusit un fost jurnalist (redactor-sef adjunct la Capital) sa conduca una dintre cele mai importante banci din sistem. Intr-o dupa amiaza alba si rece de ianuarie, am analizat impreuna presa de afaceri din acele vremuri, anticipand formatele care vor avea succes in peisajul media romanesc. Pe langa ideea fina ca, in calitate de ziarist de business esti asemenea unui medic generalist, stii putin din toate, dar nu exista sectoare pe care sa le cunosti in profunzime, am mai retinut doua-trei sfaturi si perspective care aveau in componenta acest cuvant magic, pe care Lionachescu il repeta obsesiv: investitie (utilizat de el mai mult in engleza, investment).

Hai sa continuam jocul nostru de la inceput. Inchideti ochii, de data aceasta pentru un minut, si incercati sa trasati strategia pe urmatorii trei ani a carieriei dumneavoastra sau a companiei pe care o conduceti. Ce ati face astazi pentru o viziune realista asupra viitorului, tradusa prin raspunsuri absolut corecte la intrebarile-cheie puse in fiecare zi?

Chiar daca mi se parea tare ciudat prin prisma riscului asumat de a renunta la un job bine platit, bancherul mi-a ramas in minte printr-o doza mare de realism. “Zece ani este prea mult. Noi lucram pe un orizont de 3-5 ani, iar in acest caz eu vad doua variante: sa devenim un investment bank adevarat (ce ne lipseste noua este capacitatea de a finanta cu resurse proprii). O alta cale este reprezentata de o eventuala achizitie de catre un partener strain, international sau regional”, imi raspundea bancherul la o intrebare cliseu, dar preferata de orice jurnalist incepator. Raspuns absolut corect, conform stirii care tine astazi prima pagina a tuturor ziarelor de business: Doru Lionachescu impreuna cu partenerii lui, Victor Capitanu, Andrei Diaconescu, Vlad Busila, au vandut 51% din compania proprie pentru 32 de milioane de euro diviziei de investitii a grupului elen Piraeus.

In momentul interviului de acum doi ani si jumatate, realistul si tot mai putin ciudatul Doru Lionachescu avea si griji, dintre care am retinut una cu bataie lunga: sa nu se intample ceva grav la nivel economic sau politic. Raspuns absolut adevarat si paradoxal bazandu-ne pe realitatile de astazi: Lionachescu a vandut pachetul majoritar din propria companie de investitii chiar intr-o perioada de turbulente economice, parca anticipate de bancher in ianuarie 2006.

Ce ne invata stirea zilei din Wall-Street-ul de astazi? Negresit, fiecare invata in functie de raspunsul pe care il da cuvintelor care alcatuiesc epigraful acestui editorial.

Totusi, din stirea de astazi aflam cum in vremuri in care setea de consum pluteste in aer, un grup de patru bancheri realisti (trei dintre ei au in jur de 30 de ani) fac bani din investitii si ridica business-ul propriu la un alt nivel: extindere regionala, crearea unui fond de investitii si accesul la piata de capital sau cum, in timpuri in care multi dintre noi ne gandim cum sa ne schimbam locul de munca pentru un salariu dublu, se contureaza un grup de romani, ce-i drept mai restrans, care stau in permanenta cu ochii pe bursa, infometati de informatii financiare.

Imediat dupa anuntarea deal-ului cu grecii de la Piraeus, foarte curios, i-am mai transmis lui Doru Lionachescu o intrebare cliseu, care “trebuie” pusa dupa orice tranzactie: Ce veti face cu banii obtinuti din exit? Bineinteles, si de aceasta data, am primit un raspuns absolut corect: Vom investi substantial in fondul creat cu Piraeus si vom fi atenti la orice oportunitate, pe bursa sau de alta natura. Generic vorbind, vom reinvesti cat se poate de mult si cat se poate de repede. In mod cert nu ne veti vedea pe la dealer-ul Ferrari.