In ultimele zile actiunile au dat din nou emotii contradictorii investitorilor. Indicele BET a castigat 2,62% numai in sedinta de astazi, dupa ce castigase 2,7 procente la inceputul saptamanii trecute (pierdute in mare parte pana la sfarsitul saptamanii). Mai spectaculos, indicele BET-FI a castigat 6,76% numai ieri, la care se adauga cele 13 procente din sedintele anterioare (pierdute, in parte, tot saptamana trecuta).
E simplu sa fim incurajati de asemenea evolutii si sa incepem sa facem planuri si sa construim scenarii: poate minimele au fost atinse, poate in sfarsit va incepe o crestere la BVB, etc. Insa, asa cum stim, in viata explicatiile si lucrurile simple nu sunt intotdeauna cele corecte. Cresterea indicilor ar fi putut relansa optimismul, tot asa cum a facut-o si la sfarsitul lui 2007, in mai-iunie si la sfarsitul lui iulie 2008. Dupa cum am vazut in timp, fiecare din aceste evolutii pozitive nu a fost decat o tendinta secundara contrara trendului general descendent.
Citesc in presa diverse opinii ale unor analisti sau investitori. Din ianuarie si pana in prezent, permanent au existat voci care au decretat pe un ton sigur “revenirea” pietei si “relansarea” cresterii. Insa realitatea este ca piata se afla pe un trend major descendent.
Atunci cand vom reusi sa constientizam acest lucru, in mod inevitabil va avea loc o schimbare a perspectivei cu care privim piata. Numai in acest mod vom reusi sa diminuam pierderile rezultate din investitiile proprii; in plus, interpretand in mod corect situatia actuala, vom reusi sa obtinem anumite castiguri, fie din tendinta de scadere prin pozitii short pe derivate, fie investind in actiuni numai pe perioade limitate, in momentele de revenire (temporara) a pietei.
Vanzarea unor actiuni care au produs pierderi in portofoliu nu este o ocazie fericita pentru nimeni. De multe ori exista o rezistenta psihologica la vanzarile pe pierdere, pentru ca aceste pierderi nu sunt interpretate ca si costuri obligatorii ale investitiei in actiuni. Nimeni nu poate evita pierderile la bursa. Mai mult, nimeni nu poate evita pierderile mari la bursa. Ceea ce putem face este sa ne concentram pe obtinerea unor castiguri care sa depaseasca pierderile, si al caror rezultat net sa fie corelat cu asteptarile si toleranta la risc proprii (in conditiile oferite de piata, desigur).
Multi investitori evita vanzarea unor actiuni in pierdere, chiar daca pierderea este mica. Insa, privind in urma, ce ar fi de preferat? O pierdere de 10-12% sau una de 30%? Chiar si la -30%, in conditiile unei tendinte generale de scadere, vanzarea poate fi o optiune foarte buna. Pentru ca dupa aceea timpul trece, iar intrebarea devine: ce preferam? O pierdere de 30% sau una de 50%?
Ideile de acest tip legate de vanzare nu au aplicabilitate universala: un investitor care doreste sa pastreze actiunile 5 sau 10 ani de acum inainte, poate incepe sa cumpere treptat si acum – pana atunci preturile vor fi mult mai mari decat in prezent; insa pentru o buna parte din investitori, cu un focus pe termen scurt si mediu asupra investitiilor, o buna disciplina legata de vanzari este foarte importanta.
Scaderea pietei nu bucura pe nimeni. Mi-as dori sa pot scrie despre reveniri si cresteri, dar acum nu este momentul. Acest moment va veni, fara indoiala, insa nu prea curand. Dupa cum arata lucrurile acum in economiile si pe pietele de capital mondiale, ne mai asteapta perioade dificile cel putin anul acesta si anul viitor.
Si astfel ajungem la dezbaterile legate de “irationalitatea” scaderilor la BVB, in conditiile in care economia romaneasca si reprezentantii ei de frunte (unii fiind listati la bursa) cresc si se dezvolta. Ce se intampla? Dupa cum am mai povestit, pretul unei actiuni este dat de doi factori importanti: rezultatele economice ale emitentului si perceptia investitorilor. Spre exemplu: Pretul = EPS x P/E; chiar daca EPS creste, in conditii de incertitudine la bursa si de perceptie negativa a investitorilor, nivelurile generale ale P/E scad (acelasi exemplu se poate da si pentru pret = valoare contabila x P/B, sau pentru alti indicatori).
Greseala pe care o fac multi investitori este sa aplice parametri actuali la conditii trecute, care nu mai sunt de actualitate. Daca in perioadele bune la bursa din 2005-2007 foloseam profiturile actuale ale emitentilor, preturile actiunilor ar trebui sa creasca spectaculos. Insa astazi conditiile la bursa nu mai sunt aceleasi ca in 2005-2007; in prezent pietele de capitaluri sunt dominate de incertitudine, iar investitorii sunt mai reticenti si accepta riscuri mai mici. Prin urmare, nivelele generale de evaluare a actiunilor (exprimate prin P/E, P/B sau alti indicatori) sunt in scadere.
Aceasta este explicatia scaderilor din ultimul an. Problema este ca o asemenea explicatie, complexa in cauzele ei dar simpla ca si interpretare, este incomoda, pentru ca se afla cu totul in afara controlului nostru. Prin urmare, o parte din investitori inca mai cauta explicatii comode, dar naive: scaderea actiunilor la BVB nu este determinata de declaratiile pesimiste din presa, de manipularea pietei de capital sau de faptul ca statul nu se implica mai mult. Mai intai, nu orice se intampla in lume are la baza o mare si complexa conspiratie; mai departe, am fi naivi sa credem ca BVB ar putea creste ca Fat Frumos in conditiile scaderilor pietelor internationale, sau ca pietele de capital, chiar si cele mai mici precum cea romaneasca, pot fi influentate in mod fundamental de vreo declaratie din presa.
Conditiile actuale, de scaderi mari si de durata, sunt necunoscute pentru larga majoritate a investitorilor romani la bursa. Conform unui sondaj publicat pe kmarket.ro, 78% din cei carora i-au dat curs si care sunt investitori la bursa nu erau pe piata si in perioada scaderilor din 1997-1999 (putem aprecia ca procentul este similar si in randul brokerilor, analistilor, jurnalistilor sau altor tipuri de participanti la piata).
Prin urmare, putem considera actualele scaderi drept un curs de instruire cu privire la volatilitatea si riscurile investitiei la bursa. Cursul se anunta unul de durata, iar acest lucru nu este sub controlul nostru. Insa ceea ce fiecare din noi poate controla este pretul pe care il platim pentru acest curs.
Pana la proba contrarie, tendinta generala a pietei de capital romanesti ramane una de scadere, iar cel mai recent ciclu de crestere a pietei s-a incheiat la mijlocul anului 2007. Dupa cum bine spune CNVM in anumite documente obligatorii, Performantele anterioare nu reprezinta o garantie a realizarilor viitoare. Aceasta este una din cele mai importante lectii ale cursului la care participam cu totii in prezent.
Evolutiile la bursa sunt ciclice, tot asa cum se intampla si in economie. Scaderile prin care trecem in prezent sunt inevitabile, iar ceea ce putea diferi este doar momentul lansarii lor. Cu toate acestea, avem doua vesti bune: mai intai, faptul ca perioada de scadere se va incheia la un moment dat, iar acest lucru este o certitudine; apoi, faptul ca, in ciuda acestei ciclicitati, tendinta generala pe termen lung a pietei este una crescatoare, sprijinita de cresterea economica (este clar pentru toata lumea ca, pe termen lung, o economie normala creste si se dezvolta, nu involeaza).
Cum depistam sfarsitul scaderilor la bursa? In niciun caz dupa doua zile de crestere accentuata a preturilor pe fondul unor volume neglijabile. Semnalele trebuie sa fie mult mai puternice: stabilizarea si cresterea pietelor financiare internationale, rezolvarea (sau perspectiva rezolvarii) problemelor si crizelor din economiile importante, cresterea semnificativa a volumelor de tranzactionare la BVB, formarea unei tendinte clare de crestere a indicilor pe termen de mai mult de cateva saptamani, sentimente mai optimiste ale investitorilor.
Mai dureaza pana vom intruni toate aceste conditii. Pana atunci, nu ne ramane decat sa asteptam, sa studiem, sa ne pregatim si, intelegand mai bine contextul actual, sa beneficiem de pe urma lui si sa nu il lasam sa ne surprinda nepregatiti.
