Un rus si un american construiesc un motor de cautare. Dupa 10 ani, incercarea lor se transforma in cea mai mediatizata companie din lume. Probabil ca daca era un roman in povestea asta, avea menirea sa demonstreze ca el “se descurca”. Dar povestea de mai jos nu e un banc.
E istoria companiei Google, vedeta incontestabila a internetului modern. Toata lumea vrea sa lucreze acolo, toti americanii doresc actiuni Google. Au curs rauri de cerneala, descriind in cuvinte modul in care gigantul american intelege sa isi asculte utilizatorii atunci cand creioneaza noile sale produse. Aprecieri precum “inovatori”, “extraordinari”, “compania perfecta” sunt doar cateva dintre cuvintele are descriu imaginea Google printre internautii moderni. Jumatate din utilizatorii de internet folosesc google.com ca sa inteleaga ceva din internet.
Eu sunt un fan Google. Dar nu pentru motivele de mai sus. Nu. Pentru un motiv cu mult mai important. Au momente in care sunt geniali. Se ghideaza dupa reguli aparent ilogice.
Ati auzit de “timpul google”? Nu, n-au inventat si un mecanism de masurare a timpului, desi... cine mai stie? Poate o sa faca si asta.
“20% din timpul de lucru ar trebui dedicat dezvoltarii unor proiecte individuale”. O fraza stranie pentru un intreprinzator din Romania. Totusi, peste ocean, acest tip de abordare a relatiei dintre patron si angajat sta la baza succesului Google. Compania recomanda propriilor ingineri sa isi dedice 20% din timpul de lucru dezvoltarii unor proiecte individuale.
La ei aceasta mentalitate se numeste simplu: “Google time”. Succesul initiativei este cel putin interesant prin implicatiile sale. O mare parte dintre aplicatiile Google, lansate sub titulatura “Google Labs” sunt pornite ca proiecte individuale si sunt integrate mai apoi in strategia de productie a Google. “Google time” a stat la baza unor realizari precum: Google Desktop, Google Maps, Google SMS, Google Groups si multe altele.
La noi, aceste idei sunt privite ca un mod de sinucidere pentru o afacere. Poate este una dintre explicatiile situatiei in care ne aflam. Si poate e lucrul a carui schimbare ne poate aduce pe calea cea buna.
Salariatii sunt oameni si au dreptul la speranta. Nu doar de tichete de masa, tichete de cresa ori tichete de cadouri.
Pentru ca idei noi sa prinda viata, este de multe ori nevoie de o politica a usilor deschise astfel incat orice demonstratie tehnica, oricat de ciudata ar parea, sa poata fi vazuta. Lumea din jurul nostru nu este formata doar din roboti care au uitat sa viseze. Dimpotriva, timpul ne-a demonstrat pana acum ca majoritatea produselor cu real succes au la baza munca unor oameni dedicati care au vazut in activitatea lor mai mult decat propriul salariu.
Asa ca, intrebarea zilei este: le-ati propune salariatilor / angajatorilor dumneavoastra sa va lase sa adoptati un proiect de suflet (in legatura cu job-ul, bineinteles) pe care sa-l dezvoltati la serviciu?
O saptamana delicioasa. Maine incepe luna lui Gustar.
La multi ani, Mihai! “Viitorul incepe azi, nu maine.”
