Recesiunea este un termen vehiculat din ce in ce mai des aceste zile.
Unele din marile economii occidentale, ca cea a Statelor Unite, a Angliei, a Frantei, au intrat, oficial, in recesiune, iar pentru Romania intrarea in recesiune pare eminenta.
Ziarele de business, media Internet si discursurile politicienilor abunda de sugestii de politica monetara si fiscala, de reducere a cheltuielilor bugetare si a deficitului de cont curent.
Guvernul incearca sa reduca cheltuielile, reducere care, pe langa aspectul pozitiv de a folosi mai rational banii proveniti din impozite, are si aspectul negativ de a lasa mai putini bani in economie, bani care ar fi cheltuiti sau investiti.
In contextul in care recesiunea este definita ca o scadere, in doua trimestre consecutive, a PIB-ului, este interesant sa aruncam un "alt fel de privire" asupra factorilor care determina cresterea sau scaderea PIB-ului, si sa ne aducem aminte ca politicile monetare si fiscale nu pot decat sa aduca ajustari relativ minore la dinamica PIB-ului.
Producerea PIB-ului necesita trei factori:
(1) capital, care poate fi impartit in capital material (mijloace productive) si capital uman, (2) tehnologie si mai mult sau mai putin (3) pamant.
Tehnologia, in termeni economici, este felul in care un producator imbina diferite procese si mijloace productive, pentru a crea produse si servicii.
Productivitatea acestor trei factori, capital, tehnologie si pamant, determina dinamica PIB-ului, si este clar ca in secolul 21 importanta rolului pamantului in cresterea PIB-ului se diminueaza.
Capitalul uman din Romania este un concept asupra caruia trebuie sa incepem sa aruncam un "alt fel de privire".
Capitalul uman este capacitatea unei persoane de a produce bunuri si servicii care au valoare si este determinat de suma (a) talentului, (b) abilitatilor si aptitudinilor, (c) energiei si (d) motivatiei pe care o poseda persoana respectiva.
Aptitudinile si spiritul de entrepreneurship, care fac parte integranta din capitalul uman, sunt dificil de definit si cuantificat.
Este stiut ca numai jumatate din cresterea economica pe care a avut-o economia Statelor Unite ale Americii in ultimii 50 de ani s-a datorat investitiilor in mijloace productive si tehnologie. Jumatate din crestere este atribuita productivitatii capitalului uman, adica cresterii productivitatii oamenilor din America.
Asta fara a lua in considerare ca mijloacele productive si tehnologia, la randul lor, sunt create cu multa contributie de capital uman.
Ca sa fim mai putin uimiti de cele scrise mai sus trebuie sa nu uitam magnitudinea primei industrii exportatoare din Statele Unite, industria cinematografica, si sa ne gandim, de asemenea, la cum ne-au schimbat realitatea zilnica inventiile venite de pe continentul american in ultimii 30 de ani (Internet, programele de birou Windows, iPod-urile si iPhone-urile etc.). Toate aceste exporturi americane au la baza capital uman.
Capitalul uman american este factorul care face sa se preconizeze ca criza economica din Statele Unite va fi trecuta fara traume majore.
Exista incredere in capacitatea antreprenoriala, motivatia, energia si nivelul de calificare a americanilor. Exista incredere in cercetarea si stiinta americana, in produsul colegiilor si universitatilor nord americane.
Sa ne gindim, de asemenea, la tari care au resurse materiale relativ modeste, dar care s-au dezvoltat in ritm accelerat: Singapore, Taiwan, Corea de Sud, sau sa ne gindim la marile multinationale din tarile in curs de dezvoltare care incep sa domine segmente de piata (Tata din India, Embraer din Brazilia etc.)
Dezvoltarea acestor tari si multinationale a avut la baza nu resursele materiale, ci capitalul uman care se afla in tara respectiva.
Oare ce este mai util de facut acum, in pragul unui an dificil, din punct de vedere economic, cand multa lume este ingrijorata de posibilitatea unei recesiuni?
Gandind la ce fel de politici monetare ar putea implementa BNR sau ce fel de politici fiscale, de impozitare si gerare a bugetului, ar putea implementa guvernul sau gandind la ce fel de masuri de crestere a productivitatii capitalului uman s-ar putea lua?
Intr-o tara ca Romania, cu resurse limitate, cu institutii care inca nu functioneaza perfect, cu o tehnologie departe de cea mai avansata mondial, oare nu este normal sa realizam ca cel mai viabil motor de dezvoltare nu poate fi decat capitalul uman?
Cresterea productivitatii are un efect de parghie: un procent de crestere a productivitatii muncii pe economie se materializeaza in 3%-5% crestere a PIB-ului.
A forma, a atrage si a dezvolta capitalul uman nu este usor, dar este probabil cea mai realista cale de a creste PIB-ul.
